povesti de la bunicii nostri…

… am mers totusi si am reusit, si am mers pana la lagarul ala. Dar acolo a fost nenorocire. Dar acolo, ce sa vezi, o parte din cei care ajunsesera inainte… in lagar era o bucatarie si in spatele bucatariei aleia aruncau laturile alea. A intrat sa bea de acolo… si mie imi parea rau ca nu ajunseseram… a baut el la mocirla d-aia pana cand n-a mai… si pe toti i-a apucat dizenteria si pana dimineata… si imi parea rau ca nu apucai si eu barem sa… inghit o data.

Setea a fugit de la sine. Dimineata a venit doctorul, ne-a facut niste injectii, vreo cativa si-a pierdut viata… si ceilati care mai continuau sa mai mearga… ce sa mai mearga, ca n-am mai putut sa mai mergem nimenia. Ne-am tolanit pe jos acolo. Ne-am tolanit pana cand ne-a bagat pe toti in baraci si de acolo s-a facut o leaca de organizatie.

De acolo am dat declaratie fiesicare in parte. Acolo ne-a luat declaratia. Si acolo a dat Dumnezeu si a fost camera si de baie. Si tocmai acolo am ajuns sa facem o baie dupa care am facut o mare de a azov. Erau doua rusoaice matore, varstnice, incalzeau pe doua cazane pe plita, era o cada mare lunga, unul la un capat, unul la un capat, cum intrai… dar pana sa ajungi la baie treceai prin tuns, frezat, daca aveai barba si pe urma la declaratie si pe urma la baie.

Si aici la baie… acolo am fost de am scapat de paduchi. Acolo am scapat de ultimii paduchi.

– Dar cand ati avut acel vis in care v-a venit miros de tamaie?
– Da. Ce s-a intamplat: mie cand mama i-a venit extractul de pe campul de lupta ca sunt disparut mi-a facut pomelnic si uite o minune dumnezeiasca ca visam noaptea cand stateam la cate o masa mare cu lume multa, mancam si eu, si imi venea miros de tamaie, de lumanare. Adica fumul acela. Dar uite, imi venea mirosul.

– Si desi nu mancati, erati satul.
– Eram satul.
– Si asta v-a salvat si de la moarte.

– Pai da cum de nu. Dar vezi, toate cele noua pomelnice… dar nu le-am luat in seama… nimic ce poate sa fie minunea asta.
– De-abia cand ati ajuns acasa. Cum i-ati spus?
– Cand am ajuns acasa mi-a spus mama. Ti-am facut pomelnic. Bine mama… o, pai zic, d-aia, zic, visam noapte, visam ca stateam la cate o masa mare si mancam cu lumea din jur si imi venea miros de tamaie si de fum de lumanare.

– Si dimineata va trezeati satul.
– Satul, da.

– Si cat carbune ati scos de la rusi? De fapt, cati ani ati stat acolo la rusi pana ati ajuns acasa inapoi?

– Pai am stat toti sase ani dar insa patru ani am fost insa numai in minele de carbune si doi ani am parcurs chestia cu Seratorola, ca acolo unde ne-am dus in Baragance pe Senatoriu. Cei doi ani am parcurs chestia asta.

– Si in ce an ati ajuns acasa?

– In ziua de… o minune dumnezeiasca, in ziua nasterii mele. 29 august 1948.
– Incredibil. V-ati nascut din nou in acea zi.
– Da. Chiar asa venea.

– Dar din pacate ati ajuns intr-un moment in care regimul era instalat.
– Din pacate si aici era problema. Cand sosesc aceia care ne da jos aci, la primaria noastra colea, cind colea un portret de om, de unul inalt asa, pana colo era, cu buze, cu ochi, cu nu stiu ce si cu un lacat prins de buze. Pai ce e asta mai frate?

Ne-am dat seama. Cineva ne face atentie. Cineva si … nu vorbiti nimic. Clar a fost, adicate sa nu ne vaitam de nimic de ce s-a petrecut, ca rusii deja erau in tara. Eram sub ocupatie sovietica si tinta era, problema era… ce se intimpla, ca ne-a dat in jos la Focsani, ne-a dat sub escorta… hai sa ne duca la Prut… hai ca de la Prut astia n-o mai merge cu noi. De unde, a mers trupa de rusi cu noi pana la Focsani.

La Focsani ne-a bagat iara in lagar. In lagar inchisi cu sarma. Ce dracu e asta bai frate? Cand aceia mergeam si dam declaratie cum s-a intamplat. Pai nu stiti domne cum s-a intamplat? …
Am spus, am scris acolo, au scris ei ce au scris si vai frate… zice, nimic nu vorbiti. Si n-am vorbit nimic pentru ca problema era sa ne faca cale-ntoarsa si asa a fost. Unii mai rai… si sa se razbune. Nu mai era ce sa… nici sa te razbuni, nici sa… nimic, stii ce… eram vorba aceea ca si cum am fi fost deja cu lacat la gura.

– SI au fost doua femei foarte importante care v-au salvat viata. Marusia, datorita careia fata dumneavoastra a ajuns Marusica si Dusea pe care ati intalnit-o in minele de carbune, nu?

– Dusea. Sa va spuna leica cum e si cu Dusea. Rusoaica asta… eu eram foarte muncitor, ascultator, ca mi-am dat seama ca la astia nu-i de furca nu-i de lucru decat sa muncesti, ca prinsesem de veste de pe la basarabeni si ne-au zis ca bai fratii mei aici numai daca muncesti… la astia… de mai scapi.

Asa, si m-a vazut… eu mai harnic asa, mai nustiucum, si vezi… se mina. Se mina cate patru gauri: doua jos si doua sus. Si zapacica asta, ea care era cu trotilul acela, asa cu fitil pe care il baga acolo, il lega acolo, era capsa. Si avea un aparat ca tabaciera, vazui eu una pe la dumneavoastra, si lega cu un fir lung, se ducea de acolo si sucea cochia asa si bum si exploda colo asa. Pe urma se ducea, lega la a doua, pe urma se ducea, lega la a treia si facea o gramada mare.

Si intr-o buna zi a anului… munciseram un an si jumatate… s-a surpat mina. S-a intamplat ca s-a surpat mina. Am scapat si atunci ca prin minune, care un roman si unul de-al lor si nu rus si cazac, i-a prin acolo. Acolo e si azi cu oasele lor.

S-a surpat mina si daca s-a surpat mina a trebuit s-o ia din stanga cu alta galerie. Si aici se dadea foc si se gaureau cate 20 de gauri odata si se incarcau toate odata. Dusea noastra ma tinea pe mine: Costica, zice, vino incoa’… ca sa-i curat peretele, ca avea ea… ca se intamplase ca ii cazuse… ca carbunele… era acolo un strat de carbune de 13 metri si noi mergeam cu un strat de doi metri jumate pe deasupra si altii care mergeau pe dedesubt cu urmatorul si era pus asa de parca era tiparit de cineva, vezi ce s-o fi intamplat atuncia. Era…

… aici mai erau adunati de-ai nostri multi, raniti. Am trecut prin pansat si astea 8 zile si 8 nopti, ca uitam sa spun, aici erau surorile astea de care era… m-au mai pansat, ne mai punea vata. Eram plin de paduchi, le-am umplut si pe ele de paduchi, si ne dracuia… fascistilor… ne-am dus sa le omoram si uite le-am umplut de paduchi.

De aici, cu trenul asta care ne-a dus si ne-a oprit acolo in Siberia de Nord si ne-a bagat in cladirea asta mare. Aici a fost un prapad. Aici a fost o macelarie completa. Ce s-a intamplat… toti care au racit, care au fost cu pansamentul, care nu au putu sa se panseze asa cum a fost cazul meu, au inceput mortalitati. Nu trecea o zi sa nu moara unul si ce crezi ca faceam? Era acolo o camera… o autopsie ii spunea… o camera de autopsie. Acolo ii macelarea. Erau patru doctori tineri, imbracati in halat alb si faceau scoala cu ei. Il taia pana la bucatica atat cat nuca. Totul scria pe hartie. Ii interesa pe ei ca aveau scoala.

Si carnea o lua… era un tigan pe care il pusesera rusii pentru chestia asta… si o fierbea si o facea sapun.

– Dar nimeni nu stia chestia asta.
– Nu stia. Pai cine stia? Tiganul asta mai frigea carnea si pe foc acolo unde fierbeau cazanele astea si venea cu ea prin dormitor si o dadea pe la camarazi de-ai lui pe care ii cunostea, din unitatea in care facusem. Bai si imi parea rau… intr-o noapte imi venea sa si pling. Zic, daca il cunosteam si eu pe asta, imi dadea si mie o bucata de carne. Cand colo, bucata aia de carne… de om.

Au mancat multi, si tot am mancat si noi ca tiganul ce-a facut? A bagat si in cazanul in care ne fierbea noua ciorba. Ca erau bucatele mici si carnea era de camila… ca ne dadea de doua ori pe saptamana, ne dadea carne de camila. SI baga si din bucatile astea ale omului in cazan. Si am mancat toti. Asa. Cine stie…

– Dar, nu ati avut si situatii cand pe camp gaseati soareci? Soarcei din-aceia de camp. Ii prindeati in gauri si…
– A pai, de aici a inceput pe urma problema si ne-a dus la spitalul asta cu gandul sa ne puna la munca… cum sa spun eu, la agricultura. Era un agriculor acolo, ne-a dus intr-o valcea… era de la lagar cam vreo trei kilometri. Mergeam pana acolo. Curgea un paraias mic si vroiau sa faca un fel de baraj de apa ca in stanga era un camp mare si arau cu un tractor d-ala mare de-al lor, Kirov ii spunea, cu trei brazde.

Tractorul ara acolo si pe noi ne pusesera sa sapam un canal ca din vajaiasul ala mic care… obligat de nemti sapam de-a latul… sa facem un baraj ca apa aia care se opreste sa ude ei zarzavatul cand e seceta. Adica la ei e mai rau acolo. Asa si munceam aici. Aici a fost prima munca pe care am luat-o dupa ani de zile… ne dadeau cu norma. Aveam ratia de paine, 400 de grame de paine, dar cum era sa muncesti cu 400 de grame de paine la pamant, sa sapi la canal… intelegi.

Dar ce-au facut? Au pus o tabla mare in lagar. Care depaseste norma cu 100 de procente… pleca de la 10 procente… 100 de grame de paine iti dadea in plus peste ratia aia de 400. Si asa puteai sa ajungi pana la un kilogram, dar trebuia sa faci 100 de procente. Si astea ti le nota agronomul ala.

Aicia domnule ce sa vezi, era in pustiul asta plin, gauri de sobolani. Uite atata era de mare… sobolanii… Si intr-o buna zi, vedem in stanga noastra mai jos asa, era o alta brigada de nemti. Erau brigazi… nemtii… nu d-astia de italieni, ca astia mananca… Si ii vedem pe astia unde parlea… ca taiau caragane, asa le spune la maracinii care unde arau… erau caragane d-astea pe care le… asa… si le dadeau pe foc si totodata frigeau si sobolanii.

Si am facut si noi chestia asta. CUm ii prindem mai? Ne-am dus la italieni si i-am intrebat. Bai, bine, uite: unde e gaura, iei apa cu galeata, torni in gaura si iese smotocit afara. Il prinzi, ii tai gatul si-i scoti matele, ii iei pielea si, zice, si-l frigi si mai frate, zice, carne de pui. CUm e carnea de pui, asa-i de buna.

_ si pe scurt asa, ca sa nu va mai tin foarte mult de deja cred ca suntei obosit, apropo de extreme la care se ajungea pe timp de foame si de sete, sete napraznica, cand se mergea foarte mult pe caldura si nu mai era apa, multi, din disperare, la ce recurgeau?

– Am patit asta in coloana care ne-a dus de aici din lagarul asta Marli, au vrut sa ne duca in alt lagar sa ne bage in minele de carbune. Si coloana asta… am mers 60 de kilometri. 60 de kilometri pe care ii facusem iarna atunci cand am venit pana in lagar si atunci din lagar inapoi 60 de kilometri, dar atuncia a fost iarna.

Vara… si am plecat de dimineata si ne-a dat la noi cate o cana. Pai ce-om mai face si cu asta domnule? Cand ne-a incolonat 1000 si un om. Nu stiu de ce proceda la chestia asta, peste 1000, unul in plus. Nu stiu ce tactica era asta. Na-m mers nici sa zic ca… 2-3 kilometri ca a inceput setea.

Aici ne daduse cana, dar nici nu ne spusese ce facem cu ea. Apa apa, vodi i se spune pe ruseste, si am inceput sa strigam vodi vodi… Santinelele, erau o grupa pe o parte, 10 pe o parte, 10 pe o parte, ca na, eram 1000 si un om. Altii cinci in spate, altii in fata si cand am vazut noi situatia asa, am inceput, cum iti spusei, sa strigam.

Am mers si tot ne-am mai dus o distanta buna si vine din urma… ne prinde din urma comandantul lagarului Balisk, cu caratorul cu apa fiarta. Trage… trece de noi inainte si opreste. Si aicia se suie el pe carator cu cana in mana si zice parnamu parnamu adica sa ne insiram 1000 de oameni cate unul, dar cine era ala sa rabde sa fie ultimul.

Ne-am dus toti gramada pe caratorul lui acolo. A inceput sa toarne la unul sa toarne la unul, impingeau aia… cand sa-i toarne aluia in cana, impingeau… fugea apa jos. Atunci s-a enervat rusul frate, s-a suit la cabina si a luat drumul. Si ne-a lasat… dom’le, nu stiam ce sa mai facem.

Si-am continuat marsul, pe langa … ca era praful ala mare de pe drum. Cand nu mai puteam sa rabdam, nu stiu care-o fi fost de ei, cine-o fi facut de natii ca eram natiunile astea toate aliate, italieni, nemtii, romani… sa-si foloseasca necesitatile. Se pisa si o bea, se pisa si o bea. Asa am facut si noi. Era ceva… a si a fost mai grozav… grozavie… ca ce-a fost mai mare… nu mai puteam sa vorbim ca ragusiseram in gat, nu mai vorbeam… asa pe soptite…

… uite eu sunt din Muscel, zic, si sunt ranit, nepansat… zice: intra acolo pe coridorul ala si vin acum si vorbesc cu doctorul. Cand intru pe coridor, domnule, coridorul era plin cu raniti de-ai lor, cu civili de-ai lor care se duceau la pansat. Si doua camere si in dreapta si in stanga, pline cu raniti de-ai lor cu care ne batusem atunci cu doua zile inainte.

– Deci ati nimerit intre lupi?
– Da. Dar uite ca nu s-a agatat nimenia de mine. Si eram si cu suba aia. Aia era si o problema complicata, care le putea da de inteles ca sunt ofiter. Si ei nu se impacau cu ofiterii ca stiau ca ofiterii na… aveau misiunea lor care comanda.

– Da si daca au vazut ei… iarasi am uitat unde am ramas.
– In spital. Era plin de…

– Asa, da. In spital… Ce sa fac, daca am vazut eu ca ma intrebau toti sopor pe mine.. romen… m-am dat inapoi asa pana am stat jos pe o canapea. Ca sa nu am la spate pe nimenia, pana cand s-a golit coridorul. Cate unul, cate unul, la pansat, la pansat si s-a golit coridorul. Cand s-a golit coridorul, o rusoaica d-asta sistra o vad ca trece pe langa mine si la dreapta si la stanga, ea era cu misiunea de intrat si colo si colo cu toate.

Si vine la mine. Ma vede asa si ma intreaba ca de ce sunt asa de murdar pe fata. Asa e la razboi. Dadura sa ma stearga cu o batista, dom’le. Una o vede si o infrunta. Si pe urma intreaba amoi ebrat amoi ebrat plen romenea. Ca la ei frate, ca la frate se spune brat. Calei brat, frate prizonier in Romania. si ei erau din ce lasasem noi de la Frontul de la Odesa. Si eu, da da da. Nu stiam ce sa raspund altceva decat da da si cuvantul asta da e cam international ca il cam inteleg multi. Si pe da si pe nu.

Ea a fost convinsa ca eu intr-adevar stiu de fratele ei, ca este prizonier. A fost o minune dumnezeiasca. In fine. A plecat. Si imi face atenta aceia… pe urma vine un rus tot sanitar la mine, cand se facuse seara si imi arata sa intru in camera pentru pansat. Venise ceasul sa fiu si pansat.

Cand intru inauntru, doctorul asa imi arata sa ma dezbrac. Am dezbracat suba, am dezbracat pantalonii, am dezbracat totul si cand vede… ce crezi mata… piciorul avea munetiere atunci nu stiu daca stiti, infasurati asa pe picior si nu daduse voie umflaturii sa se lase in jos. Se ridicase in sus.

Piciorul se umflase, rana era vanata, si mi-a arat asa. Ca imi taie piciorul. Eu m-am facut ca nu stiu. Basarabeanul mi-a fost norocul. Asta stia ruseste. Vine basarabeanul si il intrebai: ia vezi ce spune domnul doctor. Ii spune doctorul totul. Ia auzi ce spune domunul doctorul. Basarabeanul n-a ocolit nimic. Mi-a spus pe sleau. Ai temperatura… depasit 40 de grade si peste 3 ore mori. Sa-ti taie piciorul.

Cand am auzit asa am stat… in citeva secunde trebuia sa dau ultimatul. Da sau nu. Si mi-a trecut prin gand repede dom’le… dar fara picior aici cine ingrijeste de mine. Si-am spus nu. Spune-i lui domnul doctor ca nu vreau sa-mi taie piciorul.

I-a spus si lui ce i-a pasat. Ce i-o fi zis. O muri nu o muri, nu la moarte a plecat? Si n-a zis nimica. Decit atit. A pronuntat cuvintul marusea. Sistra, aia cu care statusem de vorba sa ma panseze… si m-a pansat rusoaica asta dom’le in conditii, mi-a bagat un fitil inmuiat in apa oxigenata ca avea 2 ciocanele la ea si mi-a frecat rana bine. M-a tinut sanitarul sa nu cad jos. Va inchipuiti ce durere grozava a fost.

– Fara anestezic?
– Nu, sigur ca da. Pai ce sa mai pretinzi problema asta. Dupa ce m-a pansat, m-a chemat basarabeanul, m-a luat in carca si m-a dus intr-o camera acolo.

A deschis usa. Camera era plina cu raniti de-ai lor de jur imprejur. Erau si aia tolaniti pe jos, nu in paturi… pe niste paie si acolo imediat langa usa era un loc gol si mi-a zis: uite aici. Stai aici, urca-te aici.

Mai departe mai era un rus si pe urma un loc gol. Ce mi-a venit mie… sa ma bag acolo in locul ala gol ca, zic, aici langa usa ma loveste cu usa ca se deschide mereu. Cand mi-a dat drumul jos, n-am putut sa ma sprijin bine pe piciorul ranit si am lovit unul d-ala.

Si a inceput ala: valeu, valeu… ca ei asa se vaita nu zic ca noi aoleu, ei zic valeu. Cand a auzit valeu basarabeanul trebuia sa spuna de mine. N-a spus nimic. Cand au vazut de mine cu suba, s-au speriat deocmadata.

Cine e asta? Stotice, stotice… cine e asta… romen, romen. Domnule, am avut noroc aici ca a pus pe basarabean si m-a luat iar in carca. Basarabeanul s-a rastit la mine: de ce n-ai stat acolo unde ti-am spus eu ca uite astia zic sa te duc intr-o masina acolo.

Era o masina in spatele unei cladiri. Zice, ai sa ingheti acolo. Si asa a fost. M-a dus si m-a aruncat in colastaria masinii ca pe bodura. Aici mai erau vreo trei, patru dom’le de-ai nostri. Am lovit pe unul din ei, au inceput sa se vaite, care-i mai frate? Si i-am auzit si m-am lamurit ca erau romani de-ai nostri.

Si aici au manat pe urma dimineata masina cu noi, daca nu gresesc… Da… pansat de aia… si aici au manat o distanta buna, pana cand ne-au oprit inca o data si am trecut prin al doilea pansament. Aici am scapat. O doctorita batrina se uita iar la picior. Mustacea si asta…

Acum, doamne… daca aveam basarabeanul ii talmacea astia. Daca asta pune problema sa-mi taie piciorul? Ce s-au gandit ei… cheama un rus si tot ii cere parerea si acestuia. Da unul din cap la altul si gaseste de parere sa nu mai treaca la o alta misiune si se duce in coltul camerei si vine cu un gratar si-mi pune piciorul in ghips.

Am scapat doamne. Mi-a bagat piciorul in ghips, l-a infasurat si acum nu mai puteam sa merg in niciun fel si de aici ne-a bagat… de aici au venit in gara aia vreo 8 sanii si ne-au pus la sanii, dar pana sa plece cu noi, ne-au dat niste taloane la fiesicare si cu taloanele astea ne-au prezentat si ne-au dus intr-o gara si ne-au suit la vagoane personale. Dar cu talonul.

Am cedat talonul, ne-au tinut la vagon… of doamne… zic, aici, am scapat, am scapat. De-acum ce-o sa fie? Si am manat cu trenul asta… cu noi… dar aici a fost chestia. Siberia. Nu s-a oprit. Am mers 8 zile si 8 nopti. Am plecat pe data… dar nu mai tin minte precis si am sosit pe 9, sau asta e in martie? Dupa 8 zile si 8 nopti am sosit in Siberia de nord. Ne-au dat jos aici si ne-au bagat in niste… intr-o cladire mare… era tot un fel de spital.

…incepuse mai dinainte de cu zi sa cada cate unul care nu mai putea si il impusca dom’le, il impusca. Cadea unul, il impusca, cadea unul, il impusca. Si seara, cand incepuse sa se insereze si cand si-au dat ei seama ca n-o sa ne mai poata sa ne supravegheze, au ordonat sa opreasca capul colanei.

Capul coloanei cum s-a brodit la un coloz… si am mers si noi din urma pana am ajuns acolo.
Cand si noi din urma, care eram si raniti si multi si cu bataturile la picioare, sa stam? Ce sa mai stam, ca nu ne lasa.

Acolo facusera focul ai nostri. Era sura cu paie… facusera focul… era ocol, crezura ca sintem liberi. Dar de unde dom’le… Cand am sosit si noi din coada, incolonarea. Nimeni nu se mai scula de la focuri. Cand au vazut ei ca nu ne mai pot urni de acolo, din cabina pe care o avea de la corhoz, au sunat si a venit imediat un pluton de cazaci calare astia ne-au inconjurat si a ordont: zmirna. Drepti. Dom’le sa ne incolonam.

Nici aici nu pleca nimeni sa formeze o coloana. Au inceput ei de pe margini sa izbeasca cu patru arme, sa loveasca in ala, sa loveasca in ala, si vine, cum iti spusei, cu cazacii calari si astia dom’le intra in noi.

Eu mi-am dat seama ca se petrece ceva grav si m-am retras de asa natura sa fiu in mijoc ca pe margini pocneau cu patru pistoale.

– Si sa nu ramaneti in urma ca erati ranit…
– Da era sa ne adune, era problema ca sa ne incoloneze. Si daca au vazut ei ca nu pot, au sunat la cazaci si cu astia care au izbit, au ramas si aici cativa morti, au reusit si ne-au incolonat si hai la drum.

Unde? Nu stiam unde… eu nu mai bizuiam… dom’le… Cand am vazut minunea ca primise ordine ca sa nu mai impuste cine cade si cand am vazut ca incepe sa cada si nu mai impusca, mi-am facut si eu planul. Aici e momentul.

M-am dat pe partea stanga a coloanei… aveam in spate un rus cam tolomac… ca uitai… ca ii instruise de cand plecasem… Trageau cu arme cu cartuse clusoare peste noi. Ca sa ne intimideze.

Tragea ala din spate, raspundea din fata, tragea din dreapta, raspundea din stinga, si ne ducea in pocnet cu cartuse d-astea trasoare care licareau pe deasupra noastra. Si cand ma dau pe partea stanga si cand o trage ala din fata si raspunde asta din spate pe care il considerasem mai tolomac, zic, ma culc si eu in zpada.

M-am dat pe stanga de asa natura… poc ala, poc si asta… Si odata cu pocnitura si eu zdrang in zapada. Si acum imi asteptam moartea. Daca rusul m-a vazut, ma impusca. Si a trecut numai la un metru de capul meu, ca avea paslarii aia si se incarca zapada pe tocuri, panc, panc, panc. Cand l-am vazut ca e in dreptul meu si n-a tras, am mai stat oleaca, dar n-am rasuflat, si cind s-a departat ca de aici pina in coltul magaziei, am saltat putin capul… am scapat.

S-au dus. SI i-am lasat, s-au dus, si ma scol si… of doamne ce prostie facui. Alta nenorocire. Unde ma duc? Astia daca ajung pana la ziua, ajung in lagar cum ne spusese, le da sa manance si eu ce sa fac? Dar eu in timpul asta… Mai apare unul, dar tot asa ca mine. Mai prindem din urma iara inca 2 care tot cazuse inainte asa si astia tot in forma asta si ne adunasem patru.

Prinsesem o leaca de curaj, dar unde ne ducem. Eram acum dezertori, adica prizonieri dezertori care… erai secerat fara conditie. Si am mers dupa ei asa, pana cand la un moment dat, unul nu stiu ce mai face, ce i se mai intampla, unul a ramas deja in rascruce si eu tot mergand asa am vazut in fata mea… mai inainte era o sosea…. licarea, se vedeau farurile masinilor trecand, si pana in sosea licarea o flacara, asa.

O luam catre flacara acolo. Zic, acolo e foc. Ce fusese ? Fusese o sura de paie si ii daduse foc, ai lor… ai lor cred ca si mai licarea o leaca in centru ei. Numai 2 pasi daca faceam mai inainte… cind am mers, am mers si am vazut ca inot in fuza, zic, aici nu mai e zapada. Pipai jos, era fuza.

Noroc ca mi-am dat drumul acolo jos, ca daca mai faceam doi pasi, fuza inca nu era arsa complet. Ca sura fusese mare cat magazia, poate mai mare. Daca mi-am dat drumul aici, acolo am ramas… cred ca pina ajunsesem jos m-a luat somnul si am dormit aici in spuza aceea pana m-am trezit in huruitul de motoarele tancurilor care goneau catre front.

– Asta spre dimineata…
– Da, dimineata…

Dar nu stiam unde sunt. M-am zvarcolit… Norocul mi-a fost alt noroc. Ca unul din ai nostri patru se culcase si el in spatele meu in fuza si asta fiind neranit, sanatos… Ce faci ma aici? ma intreaba… Pai nu pot sa ma scol… si asta m-a ajutat, m-a sculat, m-a scuturat de cenusa ca eram plini de spuza pe fata. Ne-am scuturat de cenusa…

Unde mergem bai? Nu m-a inteles nici cu asta… El a luat-o catre miaza-zi… Pe mine ma tragea soarta asta abuna. El ce-o fi patit dumnezeu stie, nu poti sa stii. Si am luat-o catre miaza-noapte si am mers cam de aici pana in portile mele, unde era soseaua mai ridicata.

Asa se lumineaza de ziua. Si era un ger, mai frate, facusem pici alba. Cand de acolo, privesc catre dreapta o clopotnita de biserica. Ia uite, zic, aici trebuie sa fie vreo biserica. Am apucat intr-acolo, dar pana sa ajung in sat acolo, ma prinde un muluz cu o sanie trasa de doi cai, in sanie mai avea si sotia si un copil si niste saci, de grau cred… ca ce avea.

M-a suit langa sac, in fundul saniei si ma duce asta dom’le si unde ma opreste? La poarta spitalului, ca sa vedeti. Asta a fost minuni dumnezeiesti. Ei m-au impuscat, ei m-au dus, ei m-au vindecat. M-au dus vezi… ce s-au gandit ei… nici eu nu pot sa-mi inchipui… m-au dus la poarta spitalului. Si mi-a aratat acolo, a zis spital in limba lui…

Dar la poarta spitalului statea un doctor si o sistra ca asa le spuneau, sistra pe ruseste… stateau de vorba si ma indrept catre astia: romen, romen. Se uita ciujit la mine, ma vedea asa ramolit si plin de cenusa pe haine si pe… asa. Rusoaica m-a imbrancit. Ibiti poi mate… ca le-am talmacit mai tirziu… ibiti poi mate… futu-ti mama ta, de ce ai venit cu razboi la noi? Si m-a imbrancit sa ma dea jos. Rusul mai omenos, lana, lana.

– O secunda sa…

…davai, davai… am vazut eu ca nu e scapare… si apoi unde te duci? Chiar daca ai fi vrut sa fugi… dar nu mai spun ca in primul rand eram ranit si cum sa fug? Dar unde te duceai in inima Rusiei? Aveai unde sa te duci? N-aveai unde.

Mai rau cadeam, te impusca. Ei, si am sosit bine pentru ca vin si ei din urma. Cand acolo… mai erau inca vreo patru, cinci raniti intr-o masina. M-au suit si ei pe mine in masina si… directia.

Si au inceput sa ne adune. Acum vedeti dumneavoastra, problema acum in razboi… in loc sa ne adune ai nostri ranitii, ne adunau ei pe noi si ne-au adunat pe toti: vreo cinci, sase… sapte odata, care am mers cu o masina. De aici ne-a dus intr-o comuna si acolo la o casa mare ne-a bagat inauntru si aici mai erau inca vreo 200 si cu noi care ne-a dus.

– Dar era de fapt era momentul intoarcerii armelor asta. Pentru ca au fost doua interpretari. Noi consideram ca semnam un armistitiu in septembrie cu Moscova, dar ei ne considerau ca am semnat o capitulare.

– Capitulare… pai acasa vedeti dumneavoastra si ce a dat… acasa ca sa nu spuna de noi ca suntem prizonieri, ne-au dat disparuti. Si mie mi-a venit acasa ordin disparut. Mie mi-a facut pomelnic. Toate pomelnicile le-am avut facute. Ca pe cine intreba mama… disparut. Zice, ce insemana mama disparuti?

Nu se gandea care facuse razboiul… vreun proiectil l-a facut praf si nu s-a ales… ca stii ca aveam matricola de 105. O avusem de gat si daca omul e facut praf si nu-l mai cunoaste la fata cine e, spune aici… era matricola care… 105 aici a fost soldatul cutare si asta a fost problema de a stiut de noi in situatia asta.

– Si unde mai ramasei?
– Deci erati pe drum si va duceati catre acea colana a mortii catre Siberia…

– Aici astia 200… astia pe care ne-au adunat aici noaptea… dimineata ne-au sculat. Nu… pana in chestia asta, astia care ne-au luat, ne-au bagat intr-un bordei… doi rusi acolo, pana sa ne adune… Si rusii astia ne-au dat de mancat si unul din ei mi-a bagat o piine… Asa… eu iar am sarit aici.

In perioada asta… ca am taiat… era un cal mort si am taiat carne din calul ala sa bag in… pe timpul cand eram cu ei, dar ei mergeau inainte si eu ma uitam sa nu ma vada. Am vazut calul, am taiat… ca era baioneta infipta… au mai taiat si altii tot ca noi… si am bagat in sac si cand, atunci cum iti spusei, cand rusul a vrut sa-mi bage paine… si ii dau sacul de merinde.

Mi-a luat sacul de merinde fortat, ca eu il tot suceam cand la dreapta, cand la stanga. A crezut ca am eu vreo arma… vreo grenada ceva. Cand se uita… carnea de cal incepuse sa se imputeasca.

Ne bagase in bordei, in bordei caldura mare. Incepusa sa se imputa acolo. Cand a vazut rusul s-a pus pe hohot de ras… zice, ia uitati ce mananca astia. Si mi-a aruncat carnea afara si mi-a bagat paine. Painea murdara… era oleaca… ca si ce ne daduse ei sa manince, ne daduse tot niste resturi de paine aruncata de ei. Dar a fost o minune dumnezeiasca, ca nu mai mancasem de 45 zile si iar a durat mult. Si ne-a dus pe urma de aici.

– A urmat drumul catre lagar, nu?

– Nu. Drumul catre lagar… De aici ne-a adunat pe toti si ne-a dus intr-o gara, care sa ne suie la vagoane.
Aici in gara ne-am intalnit de prima data cu mai multi de-ai nostri si ne da… stia ca suntem nemancati si in vagon ne baga cate 100 de raniti si la 100 de raniti ne-a dat 10 paini si 10 crapsani de peste uite atata. Sa le impartim.

Cu ce sa le taiem? Nu aveai nimic, deoarece problema cand cazi… trebuie sa spui tot… ca le-a facut atenti daca avem ceva. Am scuturat satul de merinde… a vazut ca nu, atunci… dar atunci isi facea tot inchipuirea ca mai avem ceva in sacul de merinde si mi-a dat… am sarit… ia vezi…

– A inceput drumul cu trenul, nu? Cu 100 de insi in vagon…

– Asa dom’le, ne-a dat pestele asta si cand a fost sa-l impartim… si nu aveam cu ce sa-l impartim, sa-l taiem. Ce-am gandit noi? Sa rupem fiecare din paine cat a prins cu mana si din peste cu dintii. A facut primul, a facut al doilea, a facut al treilea, a facut al patrulea si… pana au vazut ceilalti ca nu o sa mai ajunga…

S-au repezit toti. Eu eram pe jos, ca eram ranit si mai erau vreo 2doi pe linga mine, dar astia era sanatosi… si s-a ales praf si de paine si de peste. N-a mai ramas nimic si asta a fost mancarea care trebuia sa mancam in ziua aceea.

Ca ne-a imbarcat la tren si a mers cu noi pana intr-un oras, nu departe, dincolo, pe malul drept al Volgai si aici am trecut iar… mi-am mai refacut pansamentul.

– Ati ajuns intr-un spital unde ati reusit sa fiti pansat din nou…
– Pai stai… aici inseamna ca am sarit, bre.

– De unde erai cu carnea de cal…
– A aruncat-o rusul carnea de cal si mi-a bagat painea. Si painea mi-a fost buna… ca ne-a bagat in colona… ne-a strans in coloana pe toti si cu civili, si in dimineata de 4, 4… nu 23, 24, 25, pe 26 noiembrie am trecut pe podul de peste Don si cu coloana… asa si la capul podului erau vreo patru, cinci ofiteri rusi si ne-au numarat pe noi cei 2000, au dat deoparte ranitii, au numarat coloana asta si da rezultatul la cel mare si zice 3220 de prizonieri. Astia am fost toti care am mai vietuit in cotul Donulul. Astia a fost toata coloana asta, luati si astia de cu zi, si pe noi cei raniti care ne-a donat de cu seara si ne-a bagat…

– Si drumul initial era Siberia pana la urma?
– Siberia… nu ne-a dus prima data, ca pe noi trebuia sa ne panseze in colana asta. Pe urma ne-a format alta coloana si din coloana asta, unde vroiau sa ne mai duca, nu stiu ce gand aveau, ca ne-au zis de dimineata ca mergem cinci kilometri si ajungem la lagar, dar trecuse cinci kilometri de nu stiu cat si la lagar sa mai sosim deloc.

Eu eram in situatia care norocul ma adusese, care dumnezeu ma ajutase cu mincarea pe care mi-o daduse rusii si cu painea pe care o aveam in sacul de merinde. Ca sacul de merinde nu mi l-a luat

– Si acum erati tot la pas catre… nu? Si cu apa ce faceati totusi?

– Cu apa cat puteai sa rabzi. Si aici, eu cand am vazut ca n-o sa mai pot sa merg, painea o terminasem, nu stiam cat mergeam, cu riscul vietii incepuse mai dinainte de cu zi sa cada…