povesti de la bunicii nostri…

… am mers totusi si am reusit, si am mers pana la lagarul ala. Dar acolo a fost nenorocire. Dar acolo, ce sa vezi, o parte din cei care ajunsesera inainte… in lagar era o bucatarie si in spatele bucatariei aleia aruncau laturile alea. A intrat sa bea de acolo… si mie imi parea rau ca nu ajunseseram… a baut el la mocirla d-aia pana cand n-a mai… si pe toti i-a apucat dizenteria si pana dimineata… si imi parea rau ca nu apucai si eu barem sa… inghit o data.

Setea a fugit de la sine. Dimineata a venit doctorul, ne-a facut niste injectii, vreo cativa si-a pierdut viata… si ceilati care mai continuau sa mai mearga… ce sa mai mearga, ca n-am mai putut sa mai mergem nimenia. Ne-am tolanit pe jos acolo. Ne-am tolanit pana cand ne-a bagat pe toti in baraci si de acolo s-a facut o leaca de organizatie.

De acolo am dat declaratie fiesicare in parte. Acolo ne-a luat declaratia. Si acolo a dat Dumnezeu si a fost camera si de baie. Si tocmai acolo am ajuns sa facem o baie dupa care am facut o mare de a azov. Erau doua rusoaice matore, varstnice, incalzeau pe doua cazane pe plita, era o cada mare lunga, unul la un capat, unul la un capat, cum intrai… dar pana sa ajungi la baie treceai prin tuns, frezat, daca aveai barba si pe urma la declaratie si pe urma la baie.

Si aici la baie… acolo am fost de am scapat de paduchi. Acolo am scapat de ultimii paduchi.

– Dar cand ati avut acel vis in care v-a venit miros de tamaie?
– Da. Ce s-a intamplat: mie cand mama i-a venit extractul de pe campul de lupta ca sunt disparut mi-a facut pomelnic si uite o minune dumnezeiasca ca visam noaptea cand stateam la cate o masa mare cu lume multa, mancam si eu, si imi venea miros de tamaie, de lumanare. Adica fumul acela. Dar uite, imi venea mirosul.

– Si desi nu mancati, erati satul.
– Eram satul.
– Si asta v-a salvat si de la moarte.

– Pai da cum de nu. Dar vezi, toate cele noua pomelnice… dar nu le-am luat in seama… nimic ce poate sa fie minunea asta.
– De-abia cand ati ajuns acasa. Cum i-ati spus?
– Cand am ajuns acasa mi-a spus mama. Ti-am facut pomelnic. Bine mama… o, pai zic, d-aia, zic, visam noapte, visam ca stateam la cate o masa mare si mancam cu lumea din jur si imi venea miros de tamaie si de fum de lumanare.

– Si dimineata va trezeati satul.
– Satul, da.

– Si cat carbune ati scos de la rusi? De fapt, cati ani ati stat acolo la rusi pana ati ajuns acasa inapoi?

– Pai am stat toti sase ani dar insa patru ani am fost insa numai in minele de carbune si doi ani am parcurs chestia cu Seratorola, ca acolo unde ne-am dus in Baragance pe Senatoriu. Cei doi ani am parcurs chestia asta.

– Si in ce an ati ajuns acasa?

– In ziua de… o minune dumnezeiasca, in ziua nasterii mele. 29 august 1948.
– Incredibil. V-ati nascut din nou in acea zi.
– Da. Chiar asa venea.

– Dar din pacate ati ajuns intr-un moment in care regimul era instalat.
– Din pacate si aici era problema. Cand sosesc aceia care ne da jos aci, la primaria noastra colea, cind colea un portret de om, de unul inalt asa, pana colo era, cu buze, cu ochi, cu nu stiu ce si cu un lacat prins de buze. Pai ce e asta mai frate?

Ne-am dat seama. Cineva ne face atentie. Cineva si … nu vorbiti nimic. Clar a fost, adicate sa nu ne vaitam de nimic de ce s-a petrecut, ca rusii deja erau in tara. Eram sub ocupatie sovietica si tinta era, problema era… ce se intimpla, ca ne-a dat in jos la Focsani, ne-a dat sub escorta… hai sa ne duca la Prut… hai ca de la Prut astia n-o mai merge cu noi. De unde, a mers trupa de rusi cu noi pana la Focsani.

La Focsani ne-a bagat iara in lagar. In lagar inchisi cu sarma. Ce dracu e asta bai frate? Cand aceia mergeam si dam declaratie cum s-a intamplat. Pai nu stiti domne cum s-a intamplat? …
Am spus, am scris acolo, au scris ei ce au scris si vai frate… zice, nimic nu vorbiti. Si n-am vorbit nimic pentru ca problema era sa ne faca cale-ntoarsa si asa a fost. Unii mai rai… si sa se razbune. Nu mai era ce sa… nici sa te razbuni, nici sa… nimic, stii ce… eram vorba aceea ca si cum am fi fost deja cu lacat la gura.

– SI au fost doua femei foarte importante care v-au salvat viata. Marusia, datorita careia fata dumneavoastra a ajuns Marusica si Dusea pe care ati intalnit-o in minele de carbune, nu?

– Dusea. Sa va spuna leica cum e si cu Dusea. Rusoaica asta… eu eram foarte muncitor, ascultator, ca mi-am dat seama ca la astia nu-i de furca nu-i de lucru decat sa muncesti, ca prinsesem de veste de pe la basarabeni si ne-au zis ca bai fratii mei aici numai daca muncesti… la astia… de mai scapi.

Asa, si m-a vazut… eu mai harnic asa, mai nustiucum, si vezi… se mina. Se mina cate patru gauri: doua jos si doua sus. Si zapacica asta, ea care era cu trotilul acela, asa cu fitil pe care il baga acolo, il lega acolo, era capsa. Si avea un aparat ca tabaciera, vazui eu una pe la dumneavoastra, si lega cu un fir lung, se ducea de acolo si sucea cochia asa si bum si exploda colo asa. Pe urma se ducea, lega la a doua, pe urma se ducea, lega la a treia si facea o gramada mare.

Si intr-o buna zi a anului… munciseram un an si jumatate… s-a surpat mina. S-a intamplat ca s-a surpat mina. Am scapat si atunci ca prin minune, care un roman si unul de-al lor si nu rus si cazac, i-a prin acolo. Acolo e si azi cu oasele lor.

S-a surpat mina si daca s-a surpat mina a trebuit s-o ia din stanga cu alta galerie. Si aici se dadea foc si se gaureau cate 20 de gauri odata si se incarcau toate odata. Dusea noastra ma tinea pe mine: Costica, zice, vino incoa’… ca sa-i curat peretele, ca avea ea… ca se intamplase ca ii cazuse… ca carbunele… era acolo un strat de carbune de 13 metri si noi mergeam cu un strat de doi metri jumate pe deasupra si altii care mergeau pe dedesubt cu urmatorul si era pus asa de parca era tiparit de cineva, vezi ce s-o fi intamplat atuncia. Era…

Ai ceva de spus? comenteaza aici:

nume

e-mail (nu este facuta publica)

site / blog