povesti de la bunicii nostri…

… aici mai erau adunati de-ai nostri multi, raniti. Am trecut prin pansat si astea 8 zile si 8 nopti, ca uitam sa spun, aici erau surorile astea de care era… m-au mai pansat, ne mai punea vata. Eram plin de paduchi, le-am umplut si pe ele de paduchi, si ne dracuia… fascistilor… ne-am dus sa le omoram si uite le-am umplut de paduchi.

De aici, cu trenul asta care ne-a dus si ne-a oprit acolo in Siberia de Nord si ne-a bagat in cladirea asta mare. Aici a fost un prapad. Aici a fost o macelarie completa. Ce s-a intamplat… toti care au racit, care au fost cu pansamentul, care nu au putu sa se panseze asa cum a fost cazul meu, au inceput mortalitati. Nu trecea o zi sa nu moara unul si ce crezi ca faceam? Era acolo o camera… o autopsie ii spunea… o camera de autopsie. Acolo ii macelarea. Erau patru doctori tineri, imbracati in halat alb si faceau scoala cu ei. Il taia pana la bucatica atat cat nuca. Totul scria pe hartie. Ii interesa pe ei ca aveau scoala.

Si carnea o lua… era un tigan pe care il pusesera rusii pentru chestia asta… si o fierbea si o facea sapun.

– Dar nimeni nu stia chestia asta.
– Nu stia. Pai cine stia? Tiganul asta mai frigea carnea si pe foc acolo unde fierbeau cazanele astea si venea cu ea prin dormitor si o dadea pe la camarazi de-ai lui pe care ii cunostea, din unitatea in care facusem. Bai si imi parea rau… intr-o noapte imi venea sa si pling. Zic, daca il cunosteam si eu pe asta, imi dadea si mie o bucata de carne. Cand colo, bucata aia de carne… de om.

Au mancat multi, si tot am mancat si noi ca tiganul ce-a facut? A bagat si in cazanul in care ne fierbea noua ciorba. Ca erau bucatele mici si carnea era de camila… ca ne dadea de doua ori pe saptamana, ne dadea carne de camila. SI baga si din bucatile astea ale omului in cazan. Si am mancat toti. Asa. Cine stie…

– Dar, nu ati avut si situatii cand pe camp gaseati soareci? Soarcei din-aceia de camp. Ii prindeati in gauri si…
– A pai, de aici a inceput pe urma problema si ne-a dus la spitalul asta cu gandul sa ne puna la munca… cum sa spun eu, la agricultura. Era un agriculor acolo, ne-a dus intr-o valcea… era de la lagar cam vreo trei kilometri. Mergeam pana acolo. Curgea un paraias mic si vroiau sa faca un fel de baraj de apa ca in stanga era un camp mare si arau cu un tractor d-ala mare de-al lor, Kirov ii spunea, cu trei brazde.

Tractorul ara acolo si pe noi ne pusesera sa sapam un canal ca din vajaiasul ala mic care… obligat de nemti sapam de-a latul… sa facem un baraj ca apa aia care se opreste sa ude ei zarzavatul cand e seceta. Adica la ei e mai rau acolo. Asa si munceam aici. Aici a fost prima munca pe care am luat-o dupa ani de zile… ne dadeau cu norma. Aveam ratia de paine, 400 de grame de paine, dar cum era sa muncesti cu 400 de grame de paine la pamant, sa sapi la canal… intelegi.

Dar ce-au facut? Au pus o tabla mare in lagar. Care depaseste norma cu 100 de procente… pleca de la 10 procente… 100 de grame de paine iti dadea in plus peste ratia aia de 400. Si asa puteai sa ajungi pana la un kilogram, dar trebuia sa faci 100 de procente. Si astea ti le nota agronomul ala.

Aicia domnule ce sa vezi, era in pustiul asta plin, gauri de sobolani. Uite atata era de mare… sobolanii… Si intr-o buna zi, vedem in stanga noastra mai jos asa, era o alta brigada de nemti. Erau brigazi… nemtii… nu d-astia de italieni, ca astia mananca… Si ii vedem pe astia unde parlea… ca taiau caragane, asa le spune la maracinii care unde arau… erau caragane d-astea pe care le… asa… si le dadeau pe foc si totodata frigeau si sobolanii.

Si am facut si noi chestia asta. CUm ii prindem mai? Ne-am dus la italieni si i-am intrebat. Bai, bine, uite: unde e gaura, iei apa cu galeata, torni in gaura si iese smotocit afara. Il prinzi, ii tai gatul si-i scoti matele, ii iei pielea si, zice, si-l frigi si mai frate, zice, carne de pui. CUm e carnea de pui, asa-i de buna.

_ si pe scurt asa, ca sa nu va mai tin foarte mult de deja cred ca suntei obosit, apropo de extreme la care se ajungea pe timp de foame si de sete, sete napraznica, cand se mergea foarte mult pe caldura si nu mai era apa, multi, din disperare, la ce recurgeau?

– Am patit asta in coloana care ne-a dus de aici din lagarul asta Marli, au vrut sa ne duca in alt lagar sa ne bage in minele de carbune. Si coloana asta… am mers 60 de kilometri. 60 de kilometri pe care ii facusem iarna atunci cand am venit pana in lagar si atunci din lagar inapoi 60 de kilometri, dar atuncia a fost iarna.

Vara… si am plecat de dimineata si ne-a dat la noi cate o cana. Pai ce-om mai face si cu asta domnule? Cand ne-a incolonat 1000 si un om. Nu stiu de ce proceda la chestia asta, peste 1000, unul in plus. Nu stiu ce tactica era asta. Na-m mers nici sa zic ca… 2-3 kilometri ca a inceput setea.

Aici ne daduse cana, dar nici nu ne spusese ce facem cu ea. Apa apa, vodi i se spune pe ruseste, si am inceput sa strigam vodi vodi… Santinelele, erau o grupa pe o parte, 10 pe o parte, 10 pe o parte, ca na, eram 1000 si un om. Altii cinci in spate, altii in fata si cand am vazut noi situatia asa, am inceput, cum iti spusei, sa strigam.

Am mers si tot ne-am mai dus o distanta buna si vine din urma… ne prinde din urma comandantul lagarului Balisk, cu caratorul cu apa fiarta. Trage… trece de noi inainte si opreste. Si aicia se suie el pe carator cu cana in mana si zice parnamu parnamu adica sa ne insiram 1000 de oameni cate unul, dar cine era ala sa rabde sa fie ultimul.

Ne-am dus toti gramada pe caratorul lui acolo. A inceput sa toarne la unul sa toarne la unul, impingeau aia… cand sa-i toarne aluia in cana, impingeau… fugea apa jos. Atunci s-a enervat rusul frate, s-a suit la cabina si a luat drumul. Si ne-a lasat… dom’le, nu stiam ce sa mai facem.

Si-am continuat marsul, pe langa … ca era praful ala mare de pe drum. Cand nu mai puteam sa rabdam, nu stiu care-o fi fost de ei, cine-o fi facut de natii ca eram natiunile astea toate aliate, italieni, nemtii, romani… sa-si foloseasca necesitatile. Se pisa si o bea, se pisa si o bea. Asa am facut si noi. Era ceva… a si a fost mai grozav… grozavie… ca ce-a fost mai mare… nu mai puteam sa vorbim ca ragusiseram in gat, nu mai vorbeam… asa pe soptite…