povesti de la bunicii nostri…

… cand dadea gaura asa in sus si nu atingea cum e tavanul asta… ramanea asa cum e tavnul asta, drept. Si ce s-a intimplat, cum iti spuneam. S-a sapat mina, au dat 20 de gauri, le-a umplut pe toate si au uitat o capsa nelegata.

Se duce rusoaica, suceste cheia, buseste, gata… Ce-a facut? Acum noi lopatarii care eram nu mai eram toti, ca multi se mai imbolnavisera din 25. II dadeam roata de jur imprejur si incarcam de acolo. Dupa ce se termina, se curata peretele. Aicia lume dumnezeiasca. Eu curatam peretele. Pe mine ma punea rusoaica.

Si vine narcianicul Duminosie, ii atarna copul de jos si da la un moldovean lesinca. Ii da tarnacopul. Ala dai dai si unul Ungureanu, al doilea, tot moldovean, o lua de la el si o dadea aici si de aici o dadea la altul si apoi o dadea la mine. Nu eram departe, ca de aici pana in coltul casei.

Si cand ajunge al de Ungureanu la capsa, loveste in capsa si cand buseste odata o bubuitura, ne-a dat pe toti peste cap. Uite bucatica asta am adus-o acasa. A ramas de atunci. N-am mai stiut nimic. Ne-a facut mototol. Am cazut jos. Pe noi nici nu stiu cum ne-au adus afara. Caci dimineata cand m-am trezit, cu mai multi care au mai fost cu mine, era fata plina de schijulite d-astea, si praful din ochi ne ustura de de… era ceva de nu puteai sa mai suporti.

– Deci au intrat schijele chiar si in ochi.
– Da si in albeata ochiului. Dar tot o rusoaica, frumoasa foc… ca e punea… sa scoata schijulitele toate, sa nu clipim. Zicea: uita-te in ochii mei. Sa nu clipesti. Ca avea un firulet de ac… cat firul de par era. Era din metal.

– Daca miscati ochiul, orbeati.
– Da, zagaria lumina ochiului. Ramaneai orb. Asta era. Ramaneai orb. Si am reusit. N-am clipit si am scapat si de aceea.

– Si cum a fost satul? Cum vi s-a parut satul? Asa, o ultima impresie de final. Cand ati ajuns acasa. Era trist? Fata de cum l-ati lasat cand erati tanar.
– Satul era cu totul altul. Ce mai. Era cu totul altul. Cenusiu. Lumea era trista, foarte trista. Era nationalizare, era totul totul si cum iti spusei, noi care trebuia sa ne ferim sa nu vorbim nimica… Era ceva de neinchipuit pentru ca erau transformari… ceea ce vroiau rusii sa faca. Tot ceea ce vroiau rusii sa faca era in tara.

Si am scapat si de chestia asta ca poate si eu si altii am fi zis ceva dar in felul asta, ca sa nu ne trezim iara de unde am plecat, n-am zis nimica, absolut.

– Si ati venit acasa, ati refactu tot ce ati putut, ati luat totul de la 0.

– Am venit acasa, cum iti spusei, la mama… o saracie lucie. I-am cerut mamei… Ce sa-ti dau mama? Fa si ‘tale un ceai. Un ceai. Ca ma invatasem la rusi ca dadeau si dimineata si seara. Pai de unde mama, ca n-am zahar. Pai cum nu au astia zahar? Pai au, dar, zice, dau numai pe cartela.

Pai la cine dau? Pai, zice, invatatorii, profesorii, popa, notarul, primarul… Asa si ceilalti? Astia, zice, au cartela. Si noua? Nimic. Aia e. Faci foamea. Si am facut-o.

– Si ati intrat intr-un regim de tacere pana in ziua de astazi in care…
– Pana in ziua de astazi, pai de aia am vrut sa scriu cartea aia. Cartea de asta am scris-o, ca trebuia sa se stie de drumul asta lung.

– Dar interesant este ca ati scris-o imediat dupa ce v-ati intors, ca sa aveti amintirile proaspete.
– Imediat am scris, ca am intrat… si iar am avut un noroc si aicia… ca ei rusii i-au obligat pe ai nostri caci cum sosim acasa sa ne dea de lucru. Si multi care sunt mai priceputi sa-i puna primari, notari, stii, cu misiuni.

SI pe mine m-a chemat la ocol. La ocol, de ce m-ai chemat doamna? Atunci in zilele alea… ca ma anunta un padurar de-al nostru, zice, bai Costica te cheama la ocol. Ma duc la ocol. Ce sa vezi acolo? Alta problema. Seful ocolului, Oblu Alexandru, basarabean refugiat din Basarabia. Si contabilul sef, cum ii mai zicea si lu’ asta, Georgescu parca… nu, altfel. Si ala refugiat din Basarabia. Ia uite bai frate, eu lupt pentru astia si astia cu servici in tara.

Ma intreaba cum e situatia. E… ce sa va spun, situatia e lunga, v-oi spune-o cand o sa o scriu si eu pe hartie. SI cu padurea mea, aveam in geanta caiet, chiar din primele zile. Scriam asa… am scris in mare… sa o iau intai de prima data: plecare de acasa, cand am plecat, unde am mers… asa… frontul de la Odesa pe data zilei de… atacul de la Plosca, de la Vantoca, de la nu stiu ce… asa, toate care au cazut, preietenii care au cazut langa mine, astea toate pe care le spuseram.

Le-am scris si le-am stiut pe toate, intelegi, si pe urma, am scris cu creionul in caiet, MIhai mi l-a luat. A scris intai unul in Bucuresti, intai a dat bani la unul… s-a dus naibii cu bani cu tot… prima pensie pe care o luaseram… s-a dus cu pensie cu bani cu tot.

Si a reusit pe urma… a scris si unul acolo in Bucuresti, dar a reusit cu astea, ca astea… acolo in Alba Iulia a fost o tipografie renumita… scrie… ce sa mai zic.

– Si, dupa cata sete ati suferit? Cate fantani ati construit?
– Da, am zis asa. Doamne, setea pe care am suferit-o acolo, caci bei apa numai fiarta. In mina de carbuni era un pericol, ca mancarea proasta pe care ne-o dadea, totusi setea era sete. S-a terminat. Ce era? Era intr-o putina asa de mare, era apa fiarta adusa acolo. Dar cazcile alea si uzbecile cu un par atat, bagau capul sa bea, parul intra in apa… Eu am baut ce-am baut, dar cand am vazut ca sticlicea apa pe deasupra, n-am mai baut. Am rabdat si acolo.

Si am spus. Si ce s-au gandit ei? Sa puna cana. Pai statea cana? Pai fiecare din ai nostri care o lua, pai ce facea cu cana? Tot de-ai lor o luau… nu statea cana.

– Si totusi cate fantani ati construit?
– Si am zis ca fac sapte fantani. Am reusit. Prima fantana, in primul canton in care am facut, am facut-o la Valea Vatar cu Gemenea. Unde cobori catre Gemenea acolo. Cred ca aia e si acuma.
Aveam brigadier pe Miritescu. I-am spus problemele mele: uite domn’ brigadier, mi-am luat angajament ca fac fantana. Uite vreau unde e lacul ala acolo ca e izvor… si zice, facem mai Costica, facem. Pai hai sa marcam. Am marcat un stejar gros, l-am dat jos, am luat patru oameni de aici de la mine meseriasi, ia-m dus acolo si am facut fantana prima.

Am dus aghiazma ca nu mergea nimenea… nu mergea popa acolo sa mai faca festanie si am dus aghiazma la fantana aia. A doua fantana am facut-o aici in Albira. Mai e si acuma. A treia fantana am facut-o mai in sus, de la Greaca mai incoa’ oleaca, tot o fantana paradita. Am facut-o din nou. Am facut alta in Valea Baicului. A venit valea adanca, s-a surpat. Am facut una acolo in marginea drumului unde am facut eu un canton, a intrat si aia in zona drumului. Si am spus, bai, cand vine si intra si se…