povesti de la bunicii nostri…

… sa nu o stricati. O luati si o demontati asa cum e ea. Si mi-a facut treaba asta si am dus-o in Bolda. In Bolda, in fine, am facut toate sapte.

– Si, plus Troita de pe Dealul Mare.
– Plus Troita de pe Dealul Mare, ma gandeam si pe asta sa o fac si ma gandeam si bine am facut ca eram gata sa o fac acolo la Greaca. E o raspantie si era o troita veche, statea proptita. Zic, aici o fac. Dar mi-a venit mie in gand sa zic: ar fi bine aici asa. Am sapat mult, am bagat, am platit doi baieti harnici si am sapat in mal vreo doi metri. Atat de lung, pana in tavan si am facut, dar am lucrat-o acasa.

Am lucrat-o eu. Am lucrat-o acasa, am demontat-o, am dus-o cu tractorul si am montat-o acolo. E si acuma. Mai vroiam sa mai fac una dar s-au intimplat alte chestii.

– Si ati putut sa le faceti datorita vietii linistite de padurar pe care ati dus-o dupa si ati cotrobait si ati mers in toate padurile.

– Ei, pai ce sa vedeti dumneavoastra, ca dupa ce am facut doua fantani, si am facut-o si pe a treia, ca luam material de la IFET… si era o problema si ma facea atent brigadierul nostru: Bai nea Costica, bai fa o cerere la ocol sa marcam noi un stejar sa facem ca daca iei de la astia, astia cica nu le-a iesit masa lemnoasa si ne pune pe noi vinovati. Mai te trezesti si dumneata ca ai un lemn si faci fantana.

Si am facut raport. Ocolul n-a avut curaj sa maca stejar si a trimis la Bucuresti al Institut de cine tineam. Draci… pai aia au facut? Nici astia n-au aprobat. Le-a fost frica si la aia. Zicea ca nu trebuie de nicaieri in codul silvic problema asta.

Mai fir-ati ai dracului atunci… o fac tot cu furatul si am facut tot cu IFET-ul. Luam de la astia material si am facut doua in Varf, am facut in fata la Gura Vartopului alta, am facut… cum ii spunea… de la Greaca alta, am facut pe aia de langa drum, pe aia din Valea Baicului, asta de aici de… in fine am ajuns la sase.

– Era greu, ca era in regimul comunistilor si era greu chiar sa te intalnesti cu ursul sau cu lupul in padure ca trebuia sa justifici glontul, nu?
– Da, pai orice material din-asta… gloante, nu puteai sa tii nimica. Pai de la ocol ne dadea arma cazoana si cu cinci cartuse, dar trebuia sa justifici cartusul.

– Dar cu ce era atunci? Mistreti? Ce va alerga de trebuia sa…

– Urs. Pai atuncia, ca sa vezi, cand era iarna, in ziua de Boboteaza, am plecat de acasa. Era lipsa de zapada cum sunt multe ieri. Daduse o puschea de zapada, mai era petecita prin padure pe ici pe colo si ma duc la un drum, ii spune drumul Badeganului, si stau acolo linistit ca se vede Valea Ulubii… nu se vedea inca pentru ca era padure, dar se aud ursii. Zgomot.

SI m-am asezat langa un stejar. Stejar … si ascultam eu asa sa aud ceva. Si totodata aud troznind. Cand ma uit in fundul unei valcele se scoala un morman asadin craci si trozneste cracile. A, zic, asta e mistret. Bai, nu e. E lup. Bai nu e. Cand ma uit ca vine si vine si vine si avea vreo doua sau trei sute de metri sa ajunga la mine, cum merge el ursul cam asa pe latul si cu dunga alba la gat. A, e urs.

M-am sculat si am taiat dealul cu o fuga ostaseasca, si am luat pe deal si am luat drumul dealului si m-am oprit la o cabana pe care o facusem acolo intr-o tema. Aici nu mai vine, da-l dracului. Aveam incuietoare, tot, nu stiu ce. Eh, a doua zi, cum s-a intamplat ca a trebuit sa aduc niste lemne cu un om si m-am dus de curiozitate si m-am uitat dupa urme, ce-a facut lighioana asta, ca n-a mai venit dupa mine la un moment dat.

Ce facuse: la un moment dat a mers ce-a mers dupa mine la vale si in loc sa apuce pe dreapta a apucat-i pe stanga pe alt crac al Boldei si am scapat ca el ar fi venit dupa mine… dar nu ma prindea… fugeam domnule..

– Daca ai reusit sa fugi de rusi… de urs…
– Va spun sincer, aveam un antrenament nemapomenit. Pai daca fugeam in pas alergator si la deal. Aveam antrenament.

– Acum in incheiere as vrea sa mai fac o ultima mentiune care mi se pare foarte foarte interesanta in cartea dumneavoastra. Faca parte din seria de intamplari dintre orasul Mariopol si Cotul Domnului in cei 750 de kilometri parcursi pe jos, unde ati intalnit, scrieit dumneavoastra in carte, biserica dar si un batran, peste vreo 80 de ani, Daviuos, care tinea o carte sfanta in mana. Si v-a spus atunci niste cuvinte foarte foarte interesante. Mie mi se par foarte interesante.

– Am intrat inauntru acolo, asa ca asa erau instructiunile. Adica se ducea inainte cel cu bucataria si cel cu cartaruirea si cum imbrodiseram ca noi cu grupa noastra trebuia sa cartaruim chiar in casa omului aluia.

Si un rus batran cu barba alba ne-a spus: ehe, in limba lui, degeaba ne mai ducem in rasarit ca ei castiga razboiul si se va duce mult in apus

– Dar ati spus ca in cel de-al treilea raboi mondial, a facut si o previziune…
– Da, ca o sa pierdem noi cel de-al treilea razboi mondial. Citea pe biblie. Am luat biblia, m-am uitat si zicea: ne ne… ii era frica sa nu i-o iau. Nu i-o iau domnule, ce fac cu ea? Citea pe biblie si a spus situatia asta clar ca pierdem razboiul, ca degeaba ne ducem la rasarit, ca vor castiga ei razboiul ca vor merge in apus mult si vor ocupa mult. Si asa a fost.

– Si acum pe final, un scurt cuvant daca aveti pentru noi cei tineri care suntem in ziua de azi scapti si de razboi si de asadar… deci suntem sub cotropirea altor forme de opresiune. Ce ne sfatuiti, ce ne indrumati?

– Eu va sfatuiesc pe dumneavoastra sa fiti cu mare atentie cu cine e cazul sa ne aliniem si razboiul ar fi bine sa-l inlaturam definitiv. Sa nu mai existe razboi. Si mai bine ar fi ca atunci cand totusi exista cineva… cineva ne va zgandari sa ne cheme la razboi, sa nu ne ducem. Ce-o sa ne faca? O sa ia unul, doi. Sa nu mai fie razboi, absolut.

Pentru ca razboiul este pentru unii muma si pentru altii ciuma. Unii se imbogatesc si altii saracesc si isi pierd si viata. Asta e urgia razboiului si sa nu mai fie razboi.

– Va multumim din suflet pentru… nu stiu… doua, trei ore, nici nu le-am simtit. Dar dumneavoastra banuiesc ca sigur ati obosit si…

– A nu..