povesti de la bunicii nostri…

– Au trecut abia 60 de ani de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. De la mare conflagratie care a zguduit lumea in secolul XX, care a adus lacrimi si durere in sufletele a milioane de oameni, se vorbeste mai mult doar la orele de istorie. Este bine insa, pentru a putea evita in viitor astfel de nenorociri, sa ne reamintim impreuna cu intreaga Europa, evenimentele tragica care au marcat destinul a milioane de oameni. Domnule Finaga Grigore, dumneavoastra cati ani aveati cand a inceput razboiul si unde au locuit parintii dumneavoastra?

– Cand a inceput razboiul eu aveam 7 ani. Cand a inceput, nu cand a ajuns la noi. Cand s-a inceput razboiul. Acest razboi a durat pana a ajuns inapoi armata rusa care a fost manata pana in Moscova. Si cand s-a reintors inapoi, a durat doi ani. Cand s-a reintors inapoi eu aveam deja 9 ani.

– Si unde au locuit parintii dumneavoastra?

– Parintii mei, care si eu impreuna cu dansii, am locuit in satul Viisoara. Vecin cu Manolea.

– Va mai amintiti prima intalnire cu soldatii rusi? Au trecut prin satul dumneavoastra natal?

– Da. A fost chiar in vinerea… primavara… in vinerea Pastilor. Nu retin pe ce data era Pastele, dar era vinerea Pastelor, deoarece noi am iesit in fundul gradinii si ne uitam cum veneau peste deal, nu pe drum, ca poate au plecat pe undeva, dar armata venea pe jos chiar peste deal, de-a dreptul peste deal si in vinerea Pastelor, dupa-amiaza, a ajuns la noi.

– Stiti pe cineva dintre rudele dumneavoastra care a participat la razboi? A luptat cu rusii? Sau impotriva rusilor?

– Stiu pe care a luptat la inceput impotriva rusilor si pe urma s-a intors cu rusii si a plecat impotriva nemtilor. Dar prima data, cand s-a inceput razboiul, chiar un frate de-a lui tata, a murit al doilea soldat cand s-a inceput razboiul. El a fost al doilea soldat care era publicat is in ziar. Tinaga Efrim este mort. Al doilea soldat de cand s-a inceput razboiul.

Dupa aceea nu s-a mai publicat, ca au murit multi si multi. Dar a fost fratele lui tata care a murit al doilea. Primul nu stiu care a fost dar al doilea a fost chiar fratele lui tata. Care tata a venit cu un ziar si ii arata lui mama: uite ce scrie. Si n-a vrut sa-i spuna lui matusa mea, sotia lui… cum s-ar spune… cumnata lui tata, matusa mea… n-a vrut sa-i spuna ca sa auda ea, ca na… daca era el luat in razboi si era mort… Si daca ii spunea cum se simtea ea? Pe urma a auzit ea, dar n-a vrut sa auda din gura lui si sa-i arate ziarul.

– Va amintiti vreo intimplare deosebita? Ceva ce v-a marcat, ceva ce nu ati putut uita?

– Bine… nu pot uita nici acuma cum a fost populatia evacuata. Fiindca o parte se gandeau ca rusii au nevoie de noi si ne mana pe noi in Rusia. Si in loc sa iasa… cum era… ca a primit dispozitie sa iasa dincolo de Siret, ca sa fie zona asta libera, ca sa nu fie populata din cauza ca na… a fost razboi. SI prima data a incercat sa evacueze populatia.

Oamenii in loc sa iasa dincolo de Siret, mergeau prin padure. Si cu ocazia asta pierdeau tot de acasa, fiindca lasau tot si fugeau in padure, dar daca lasau cum au primit dispozitie, puteau sa se duca o data cu o caruta si sa se intoarca si sa mai ia niste lucruri si de trei patru ori, si de cinci ori, dar asa cand s-au trezit, acasa n-a mai ramas nimica.

Si cine a furat? N-a furat armata. S-au furat unul pe altul. Tot populatia.

– Multi care au fost in armata romaneasca au fost luati prizonieri si dusi in Siberia? Ne puteti da un exemplu in acest sens?

– Cand a spart frontul neam aflat in Vorona. Prima data cand ne-au evacuat ne-am asezat pe sesul Siretului. Langa Vorona. Dupa aceea ne-am mutat in satul Vorona. A gasit tatal meu o bucatarioara si ne-am mutat acolo si am locuit acolo.

In timp, cand s-a spart frontul, am asistat in fiecare dimineata cum treceau convoaie de soldati prizonieri care au fost prinsi. Cati? Nu pot sa-mi dau seama, dar poate mii si mii si mii. Treceau cate trei patru ore, mergeau incolonati incontinuu. Stiu ca ieseam cu galetile de apa si le dadeam cate o cana de apa ca sa bea, ca era cald, era prin luna lui august. Era cald si pe drum nu erau soselele asfaltate. Era pietris si era o prafaraie si bietii soldati obositi ajungeau acolo la Vorona si ii oprea acolo in pauza.

Mancare nu le dadeau. Apa. Multi dintre ei care erau o lecuta mai vigilenti fugeau. Se faceau ca se duc pentru dansii, pentru necesitatea sa sa se duca undeva prin … si o huscheau si fugeau.