povesti de la bunicii nostri…

… multi dintre ei care erau o lecuta mai vigilenti fugeau. Se faceau ca se duc pentru dansii, pentru necesitatea sa, sa se duca pe undeva prin … o uschau si fugeau.

– O mica parte dintre prizonieri s-au intors acasa. Ati stat de vorba cu cineva care a trait o astfel de experienta?

– Un verisor de-al meu a fost luat prizonier. Din Pascani, satul Bratiste. Si a fost dus tocmai in Vladivostok. Care trebuia de mers cu trenul doua saptamani. Din Moscova pana in Vladivostok. Si a fost dus pana acolo si cand s-a reintors armele, cand i-au respins rusii pe romani si pe nemti si cand au intors armele asupra… romanii au intors armele asupra neamtului, el se afla la Vladivostok si a intrebat: care vrea sa lupte asupra neamtului sa se inscrie pe un tabel si merge sa lupte si cand se termina razboiul, pleaca acasa.

Si el s-a apucat sa se iscaleasca si inca unul, prieten de-al lui tot consatean din satul lui, era bucatar acolo… si nu a mai apucat sa se iscaleasca pe tabelul acela si nu amai venit nici in ziua de astazi. Iar el s-a reintors, s-a alaturat de armata sovietica si a ajuns in Romania si chiar a trecut pe acasa pe la parintii lui.

In care poveste matusa, sora lu’ mama: c-au venit, zice, doi rusi si au inceput sa ma intrebe pe mine daca am avut copii prin razboi, una alta, si cum ii chema, dar el a ajuns in capul satului si s-a intalnit cu consateni si fiecare era curios sa-l intrebe… atata timp, nu?

Trei ani de zile n-a fost acasa. Si el le arata: uite acolo stau parintii mei unde e un brad in curte, la bradul acela. Si ei s-au dus la mama lui. Si zice… acuma zice: ai vrea sa vezi pe fiul matale? Ea a inceput sa planga… cum nu? Si zice: acusi ajunge acasa, zice.

Si a venit pe acasa si nu a stat decat o jumatate de ora. Si a plecat si a luptat pana in Berlin si cand s-a terminat razboiul a venit inapoi. Ca a fost si ranit… ca a primit dupa ranirea asta, a primit si oleaca de ajutor de la stat.

– Am inteles ca locuitorii satelor Dorhesti, Valea Gorei, Bora, Manolia, Uidesti au fost evacuati la doar un an pe perioada desfasurarii fortelor armatei rusesti in zona. Ce va amintiti despre acest episod?

– N-au fost numai satele astea. Noi cand fugeam prin padure, veneau oameni din Boroaia, de la Brusturi, Ciumulesti, Bogdanesti, Rasca, i-au impins tot incoace, dincolo de Siret. Noi fugeam prin padure si ei se deplasau sa ajunga dincolo de Siret si intrau prin locuintele noastre, prindeau gainile noastre prin curte, le taiau, le frigeau, le mancau si noi stateam in padure, daca n-am avut cap.

Noi fugeam ca ne temeam ca ne duc rusii la Moscova, ca aveau nevoie rusii de noi acolo.

… la nimenea. Mergeam pe Valea Boului si stateam, mergeam la Dorhesti, iara stateam, mergeam prin Valeni, prin Dorhasca, pana am ajuns in Vorona. Acolo pe ses, am facut corturi pe caruta, am acoperit caruta cu toale… ca nu era nailon cum este acuma… toale. Am facut un cort asa pe carute din toale si am facut si alte corturi care dormeam jos.

In schimb… mancare de unde? Paine de unde? Faina sa mai gasea pe ici pe colo. Am facut un cuptor de caramida in mijlocul suhatului unde era pasune … mare si faceam permanent… si zi si noapte functiona cuptorul acela… nu trebuiau lemne multe ca el era infierbantat. Puneam vreo doua vreascuri si curgea paine. Venea altul, venea altul si tot asa.

Cum sa ne descotorosim de paduchi? Ca au dat paduchii peste noi. Puricii si paduchii. N-aveam alta posibilitate decat… am facut o baie de aburi in malul Siretului. Am facut o groapa mare, am pus barne desupra, am pus o usa si un cuptor mare de piatra, faceam foc acolo si cand se infierbanta cuptoru acela, dadeam apa pe cuptor, faceam aburi si faceam baie, cu maturi de mesteacan.

Si rufele, le puneam… am facut asa: pe o grinda am batut cuie si spanzuram rufele acolo… si cand dadeam apa pe pietre, paduchii mureau toti. Cand ii scoteai de acolo erau toti rosii. Numai asa ne descotoroseam de paduchi. N-aveai alta posibilitate.

Rusii, au confiscat toate oile de pe la stana. Le aduceau cu cardul. Cine sa le pazeasca? Ne puneau pe noi copii sa pazim noi oile. Voi paziti-le, voi mulgeti-le. Voi faceti branza, voi mancati-o. Ca noi nu mancam branza ca oaia se mulge pe la spate, a zis. Si noi nu mancam branza ca oaia se mai balega in lapte, zice, si noi cum sa mancam branza. Dar noi romanii suntem mai bazati ca si acuma, ce credeti ca la stana nu se balega oaia in lapte? Ciobanul ia balega si o arunca si mulge in continuare, ce credeti ca branza e atata de curata? Ca oaia nu se mai balega? Se balega si acuma. Dar ei au vazut ca poate cine stie de pe unde erau ca nu aveau oile acolo… sau au vazut ca se mulge oaia pe la spate si ca se mai balega si in lapte… cum sa mai mananci?

Noi mulgeam, fiecare cat putea. Care cat dovedea sa mulga si faceam branza si mancam branza. Cum sa facem ca sa mancam si oleaca de carne? Tovarasul soldat, uite este o oaie bolnava. Taiati-o!
Noi o alegeam care era mai grasa, o taiam si o faceam cu cartofi, mancam mai multa carne decat cartofi ca era de unde. Asa se proceda. N-aveai alta posibilitate.

Si dup-aceea tatal meu se ducea in Manolia, in Viisoara, mai aducea niste lucruri de pe acasa, mai aducea… ca nu erai oprit ca sa nu vii pina acasa, dar rusii daca te prindeau aici, te puneau la treaba.
Tot veneai pe ascuns. Si faceai treaba pana puteai fugi. Ca te pazea… si fugeai inapoi… nu-ti facea nimica. Nu era o ura… ca sa spunem ca daca a venit armata ruseasca si iaca romanii au luptat asupra lor si sa fie ei cumva agresivi. Sa se poatra agresivi cu populatia. Nu.

Erau foarte indulgenti. Daca facea unul ceva, vreo greseala cumva si te duceai si-l relamai la comandant il pedepesea, ca nu avea voie. N-avea voie sa se lege de populatie sau sa-si bata joc de populatie. Dar erau o lecuta asa… instruiti cu disciplina, dar aveau dispozitii din acestea sa nu se lege de populatie. Nu s-au… Veneau, cautau de mancare. Cautau pentru cai mancare. Se urcau in pod, veneau in magazie. Daca gaseau zece galeti de ovaz, luau doua. Opt iti lasau. Mai veneau altii in urma iti mai lua si acela doua, iti mai lasa si acela si tot asa pana luau tot. Dar nu se luat tot odata. Nu. Mai lasau si la om…