povesti de la bunicii nostri…

“numai ca” zice “n-am zahar”. “Pai cum, zahar pe aici nu se gaseste?” “Pai se gaseste, dar se da numai pe cartela” “Si cine ia pe cartela?”Ei, cine sa ia? Astia care au simbrie” cum se spunea atunci, Care are simbrie… Care? Pai, invatatorii, profesorii, popii, astia de la scoala, primarul, notarul, nu stiu ce. Si, ce puteam sa fac in situatia asta? Nu puteam sa fac nimic, ca sa ma cert cu cineva, ca nu aveam voie. Nu aveam voie…

– Deci primul razboi mondial a secatuit intrucatva satele romanesti de tineri, si unul dintre ei, una dintre victime a fost si tatal dumneavoastra, care atunci a murit.

– A fost aproape aproape intreaga familie care… a fost si tata, concentrat cu boii si caruta, in primul razboi mondial, a fost concentrat cu boii si caruta si transporta materiale in spatele frontului, adica alimentatie pentru… asa… si cu munitie.

Cara cu caruta si boii, asa era atunci, si aici la Predeal, cand sa treci dincolo in Transilvania, ei n-au stiut sa se apere. Razboiul era inceput deja si aici. Si un proiectil a cazut, de s-a vazut, l-au vazut pe ochean cum se uitau si ofiterii, si vazandu-l cu caruta, cu boii si-au inchipuit ca-i altceva, masina, ce-o fi crezut, desi masina nu era pe atunci…

Asa… si un proiectil a cazut langa el si i-a facut o rana mare aici, i-a venit schija aici, il pansa mama mereu. Si am intrebat “De ce mama, ce-a facut acolo?” Zice “Mama, uite, la razboiul acela, a venit un proiectil si l-a lovit aici in mana” Nu stia, nu era rana, era oleaca periculoasa ca-i atinsese osul, stii, si nu erau nici doctorii care sa vindece o rana in timp de razboi, n-or fi fost nici ei pregatiti toti asa cum am fost noi in al doilea razboi…

– Deci pana la urma de acolo i s-a tras… moartea a survenit de acolo…
– De acolo… da…

– Si care era numele dumnealui, numele tatalui dumneavoastra?
– Neculae St Bacescu

– Si mama Maria, nu?
– Si pe mama mea, Maria.

– Si frati ati fost la numar…?
– Frati am fost trei baieti, ei doi mari, si cu mine trei. Si au mai fost doua surori.

– Si fratele Ion, din cate stiu, a murit in primul razboi.

– Da, si el… pe el… el a fost concentrat, ca depasise stagiul de drept, in care trebuia facuta armata, a fost concentrat acolo in Moldova. Facea transee, muncea la transee. Si s-a incins si atunci, ca asa e de fapt in multe cazuri, tifos, nu stiu daca ati auzit, a fost tifos si au murit multi, multi ostasi atunci, mai mult de tifos decat de gloante.

Si a venit si el bolnav si aici cum era atunci, nu erau doctori, nu stiu ce, au cautat sa-l vindece cu buruieni, cu alea, cum era atunci. Si… mai rau i-a facut, ca a ramas infirm… asa… Nu puteai… vorbea, dar toate… nu stia aproape ce sa faca… era om… daca-i infirm, ce sa mai faci? Adio.

N-a mai putut sa faca nimic. Surorile… […] si ele, ca nici cea mare care a avut […] a scapat neluata in razboi, nu stiu cum s-a invartit pe aici in sat. Celalalt iara tot asa… nu facuse armata, si daca nu facuse armata nu l-au luat nici in razboi si a scapat mai usor. Singur eu am tras-o mai mult.

– Si a venit momentul in care ati plecat in armata. Prima data ati mers la Campulung, nu? La Grui?
– Prima data la Grui, acolo faceam instructie. Ne-au spus ca o sa plecam in Bucuresti. Si am plecat in Bucuresti, atunci, chiar pe 1 mai, ca sa defilam, ca pe 1 mai se defila atunci, se respecta ziua asta de 1 mai, ca defilam in Bucuresti. Si am defilat in Bucuresti.

Am plecat din Campulung, regimentul 30 si ne-au unificat acolo in Bucuresti si cu regimentul 1 Vanatori Pitesti, vanatori… asa… si cu regimentul 4 Arges-Pitesti. Deci astea trei regimente am format divizia a 3-a, divizia a 3-a a lui Antonescu, de garda. Ca el mirosise, si avea incredere in noi ca era si el tot argesean, din Pitesti, de aici.

– E si o strada acum cu numele lui…
– Da, dar noi n-am stiut.

– Dar cum a fost primul contact cu regimul de armata? Stiu ca ati fost foarte socat de oboseala, de hainele pe care le-ati primit si nu se potriveau, de la bocanci pana la …

– Da… instructia era… pentru ca atunci iesise o promotie de ofiteri, tineri, care au luat, de exemplu, in regimentul 30, au luat compania intaia tot un ofiter atunci… asa…, a doua tot asa, a treia tot asa si a patra, eu care am intrat cu un sublocotenent, Minculescu ii spunea, foarte sever, te izbea cu picioarele peste…, nu tinea socoteala, te lovea si de fapt el nu avea voie sa loveasca ostasul, dar atunci n-a mai tinut socoteala si nu-i lua nimeni la intrebari.

– Am inteles ca avea si acel principiu de a va invata sa lucrati cu arma cu ochii inchisi, sa o montati cu ochii inchisi…
– Dupa ce am facut o luna de zile intructie cu arma individuala, cu arma cu cinci focuri repetat, noi care am fost dati la compania a 4-a mitraliera, am luat mitraliera si ne-a dat, ne-a facut descrierea mitralierei… in cate piese, cinci piese mari… pe care trebuia sa le stii si sa le montezi si sa le demontezi cu ochii inchisi.

– Ca sa, mai tarziu, ca sa va fie de mare folos chestia asta…
– Pai si mi-a fost de folos, hehe, mi-a fost de folos… dar noi am zis ca este mizerie. Pai de ce sa te puna, cu ochii inchisi, sa montezi si sa demontezi o mitraliera?

– Parea fara rost…
– Cum, pe front o sa fii cu ochii inchisi? Ne intrebam noi intre noi, da’ habarn-aveam ca se poate intampla o problema de felul acesta.

– Si a urmat apoi plecarea in Bucuresti, nu?
– Am plecat in Bucuresti, si in Bucuresti ne-au dus la Aparatorii Patriei, nu, la Mitropolie. Acolo erau deja dormitoarele pregatite. Am stat bine aici, cat am stat. Faceam instructie pe campul acela mare, din Ghencea, ii spunea, si pe o caldura mare a lui iulie pe campul asta, si traversam… erau multi… din-astia, cum sa spun eu… zarzavagii, care pregateau ca sa vanda la piata oua si castraveti… Si nu mai tineam socoteala, treceam, si in fuga luam si noi cate un castravete, o ceva, mancam, si beam apa cu nemiluita.

Si, m-am imbolnavit de friguri. Dom’le uite, in plina… in plina zi ca asta, calduroasa, tremurai de ziceai ca esti in plina iarna. Si ma gandeam “Doamne, ia uite, de ce s-a pus asta pe mine?” Culmea, ca nu eram numai eu, da’ nici toti nu erau, vezi? Asa, cum s-a prins, eu cred ca tot din apa a fost chestia, apa, am baut apa multa, am transpirat si… asta… boala asta o prinzi, dar nu iti dai seama de unde.

– Si ati anuntat pe cineva, ori ati asteptat pana la limita?
– Da, eu am spus caporalului. Aveam caporal unul, Balasoiu, de aici din… de la Mioveni… Aveam doctorul, caci pe front intotdeauna cei doi ne urma… adica… mergeau cu noi impreuna… cine? Doctorul si popa. Si popa. Cred ca va dati seama de ce popa… mai tarziu… Si la doctor te duceai. Si mi-a dat niste pastile galbene, am luat foc, si uite ca am avut noroc de alea, si mi-era teama ca, zic “daca continui sa ma duc tot asa in situatia asta”, dar din cand in cand tot ma trezeam tremurand. Vezi… nu si-au facut efectul de prima data.