povesti de la bunicii nostri…

– …pana in Odesa sa revenim. Ea incepea cu primele lupte. Pentru ca banuiesc ca atunci ati avut dumneavoastra prima impresie mai ciudata vizavi de mana providentiala care va ocrotea dupa ce primul obuz nu a explodat. Si dupa ce bineinteles mii de gloante treceau si nu…

– Da. Aici s-a intamplat problema ca… cand am plecat la atac, comandantul care a dat ordinul de plecare la atac trebuia sa semnalizeze printr-o racheta, plecarea la atac si nu a facut acest lucru si ne trezim in toiul… cand trebuia… si aveam in fata si un camp mare pe care trebuia sa-l traversam. Si ne trezim in spate cu artileria noastra. A noastra, pentru ca n-a fost anuntata. Si un obuz… l-am vazut perfect, cand a venit in spate… a busit scanteietor in fractiuni de secunda si a trecut peste mine si in fata iara, n-a explodat de niciun fel. O minune dumnezeiasca.

– Cei din jur ce ziceau? Mai era cineva in jur?
– Cum sa nu… pai da ce puteai sa mai vezi, fiesicare… ce vezi tu, dar ce se petrece in dreapta si in stanga…

– Atunci a fost momentul in care vazandu-va in transeu ati incercat sa va amintiti primle rugaciuni invatate la mama acasa…

– Da, pai asta am facut-o pana atunci, de cand am intrat de prima data in lupte, mi-am dat seama la cota 102 cand ne-au spus, cand au vazut ca se cam descurajeaza ostasii din cauza ca vedeai camarad in drapta si in stanga, ca nu mai e… stii si era descurajator si ne-a spus ca era atunci un zvon ca Petrache Lupu de la Bragadir…

Cred ca ati auzit si zice: vine Petrache Lupu de la Bragadir si se va termina razboiul. Asteapta prima, asteapta a doua, niciun Petrache Lupu nu era, nici nu ne-am dat seama ca e sa fie o minciuna dar asta e situatia si cand am vazut problema asta… da am luat pe seama mea ca alta speranta nu e aici decit sa faci rugaciune.

De cand imi spunea mama, de orice: vezi sa te feresti cand ne duceam la padure, nu stiu ce… si fara sa mai stiu de seama uitasem tatal nostru, uitasem crezul, dar mi le-am adus aminte, treptat, treptat si ziceam crezul in fundul gropii si ne inchinam sa scapam.

Era un pericol pentru ca era pe timp de vara si daca acel care cadea mort, sa zicem, si nu-l lua pana seara din teren, era plin de muste si dimineata plin de viermi. Da… asta langa mine am avut unul care a acazut cu… in genunchi, cu capul asa in pamant si cu mainile infipte adanc… care din stanga tinea arma infipta ca nu puteai sa-i desfaci miinile si cu dreapta in iarba. Si am ramas uimit de problema asta cand imediat pana in seara era plin de muste, negru de muste si dimineata cand am plecat la Tacsa. am trecut pe linga el, era plin de viermi.

– Nu mai vorbim de cei care nu apucau sa moara, erau raniti…

– Cei care erau raniti… era o magarie mare ca vedeti dumneavoastra, ranile astea devin si ele… iti venea cartusul aici, in fractiune de secunda nu stiai nimic si in inima daca te nimerea. Dar daca te nimerea in partea dreapta sau daca te stergea pe aici si-ti lua urechea, ca am avut si cazuri d-astea, am avut soldat care i-a trecut glontul pe aici si i-a rupt toata dantura si multe multe cazuri d-astea.

– Ati vazut cred ca cele mai oribile lucruri care se puteau vedea, razboiul in esenta lui ca impresionata ramane si relatarea matelor din copaci in urma obuzelor.

– In atacul de la Bigoda a fost o grozavie pentru ca aici ce s-a intamplat? Aici bateau rusii tot asa… veneau cu o blindata pe calea ferata, ca eram si pe dreapta si pe stanga. Calea ferata era imbracata cu lastar. Un lastar asa aplecat din pom, necunoscut si cand venea proiectilul si de exemplu nimerea un arbore din asta , el cadea si mai facea si asta prapadul daca era colea… venea si te omora si era… mai grozava a fost chestia asta pentru ca aici am avut… o zi si o noapte cat am stat aici a fost o nenorocire.

Am avut pierderi mari aici si multe din cauza asta pentru ca am fost in lastarul ala si nu s-a gandit sa ne scoata undeva… ei au zis ofiterii ca stateam ascunsi, de unde… mai mare parpad a facut cazul asta pentru ca proiectilul cand venea si lovea un lastar, tot ce cadea cadea tot pe noi ca nu aveai unde sa te duci.

– Cutremurator ramane relatarea despre colonelul sau locotenentul Radu cu mana care se mai tinea intr-o piele.

– Da. Eram in atacul de la Neutali si tot asa ne tinusera rusii pe loc o saptamana de zile si cand am plecat la atac, dupa o saptamana. eu eram tragator la mitraliera.

Mitraliera era cum erai dumneata cu trepied pentru ca avea doua picioare asa si unul lung in urma. Mitraliera era instalata aici si atunci ne-a pus sa luam… cand am plecat la atac… si de bucurie ca vazusem ca rusii se retrasesera si nu mai era nimeni in fata si m-a pus pe mine si am luat in partea stinga piciorul trepiedului, alt incarcator in partea dreapta si sergentul Radu din urma tragea cu mitraliera de ne detonase capul ca mitraliera venea intre noi si striga mereu: banda, banda.

Ca trebuia imediat sa… termina o bada de 100 de cartuse… alta, alta, alta, ne detonase. Si vine un proiectil in spate mai frate si ne arunca peste cap, pe mine cu mitraliera cu tot, sergentului Radu o schija i-a taiat mina de aici si statea atarnata numai in pielita.

Fratilor taiati-mi mana… taiati-mi pielita. I-a taiat pielita un soldat curajos… asa si eu m-am saltat dar am stat si aici in nestire ca a venit si mitraliera peste mine caci incarcatorul… l-a omorat si pe ala acolo… incarcatorul i-a dat drumul piciorului care era pe partea cealata, a ramas mitraliera pe mine. Sergentul… i-a zburat mana si am cazut si eu cu mitraliera gramada si m-a zdrelit rau pe aici pe umar…

– Deci v-a murit si incarcatorul acolo la lupta.

– Da si incarcatorul era linga mine dar eu ma mir cum incarcatorul… vezi din proiectilul ala a facut doua nenorociri: vezi una cu sergentul ca i-a retezat mana de aici si incarcatorul, ce schija o fi fost aia, eu nu pot sa inteleg ca doar am fost aici unul langa altul… din proiectilul acela…

– Dar ce s-a intamplat pana la urma cu sergentul Radu. El era din Racovita.
– Din Mioveni… sau din Racovita… Mioveni. Racovita vine mai asa… Mioveni… da. Unde e acum oras. Dar era sat, nu era oras. Mioveni, da.

– Si cu Minculescu ce s-a intamplat pana la urma?
– Minculescu nostru cat a fost de rau a scapat dom’le, a fost dibaci. Rar cand se gandea el ca n-o sa fim in pericol venea: baieti curaj, salt inainte…

– …pana in Odesa sa revenim. Ea incepea cu primele lupte. Pentru ca banuiesc ca atunci ati avut dumneavoastra prima impresie mai ciudata vizavi de mana providentiala care va ocrotea dupa ce primul obuz nu a explodat. Si dupa ce bineinteles mii de gloante treceau si nu…

– Da. Aici s-a intamplat problema ca… cand am plecat la atac, comandantul care a dat ordinul de plecare la atac trebuia sa semnalizeze printr-o racheta, plecarea la atac si nu a facut acest lucru si ne trezim in toiul… cand trebuia… si aveam in fata si un camp mare pe care trebuia sa-l traversam. Si ne trezim in spate cu artileria noastra. A noastra, pentru ca n-a fost anuntata. Si un obuz… l-am vazut perfect, cand a venit in spate… a busit scanteietor in fractiuni de secunda si a trecut peste mine si in fata iara, n-a explodat de niciun fel. O minune dumnezeiasca.

– Cei din jur ce ziceau? Mai era cineva in jur?
– Cum sa nu… pai da ce puteai sa mai vezi, fiesicare… ce vezi tu, dar ce se petrece in dreapta si in stanga…

– Atunci a fost momentul in care vazandu-va in transeu ati incercat sa va amintiti primle rugaciuni invatate la mama acasa…

– Da, pai asta am facut-o pana atunci, de cand am intrat de prima data in lupte, mi-am dat seama la cota 102 cand ne-au spus, cand au vazut ca se cam descurajeaza ostasii din cauza ca vedeai camarad in drapta si in stanga, ca nu mai e… stii si era descurajator si ne-a spus ca era atunci un zvon ca Petrache Lupu de la Bragadir…

Cred ca ati auzit si zice: vine Petrache Lupu de la Bragadir si se va termina razboiul. Asteapta prima, asteapta a doua, niciun Petrache Lupu nu era, nici nu ne-am dat seama ca e sa fie o minciuna dar asta e situatia si cand am vazut problema asta… da am luat pe seama mea ca alta speranta nu e aici decit sa faci rugaciune.

De cand imi spunea mama, de orice: vezi sa te feresti cand ne duceam la padure, nu stiu ce… si fara sa mai stiu de seama uitasem tatal nostru, uitasem crezul, dar mi le-am adus aminte, treptat, treptat si ziceam crezul in fundul gropii si ne inchinam sa scapam.

Era un pericol pentru ca era pe timp de vara si daca acel care cadea mort, sa zicem, si nu-l lua pana seara din teren, era plin de muste si dimineata plin de viermi. Da… asta langa mine am avut unul care a acazut cu… in genunchi, cu capul asa in pamant si cu mainile infipte adanc… care din stanga tinea arma infipta ca nu puteai sa-i desfaci miinile si cu dreapta in iarba. Si am ramas uimit de problema asta cand imediat pana in seara era plin de muste, negru de muste si dimineata cand am plecat la Tacsa. am trecut pe linga el, era plin de viermi.

– Nu mai vorbim de cei care nu apucau sa moara, erau raniti…

– Cei care erau raniti… era o magarie mare ca vedeti dumneavoastra, ranile astea devin si ele… iti venea cartusul aici, in fractiune de secunda nu stiai nimic si in inima daca te nimerea. Dar daca te nimerea in partea dreapta sau daca te stergea pe aici si-ti lua urechea, ca am avut si cazuri d-astea, am avut soldat care i-a trecut glontul pe aici si i-a rupt toata dantura si multe multe cazuri d-astea.

– Ati vazut cred ca cele mai oribile lucruri care se puteau vedea, razboiul in esenta lui ca impresionata ramane si relatarea matelor din copaci in urma obuzelor.

– In atacul de la Bigoda a fost o grozavie pentru ca aici ce s-a intamplat? Aici bateau rusii tot asa… veneau cu o blindata pe calea ferata, ca eram si pe dreapta si pe stanga. Calea ferata era imbracata cu lastar. Un lastar asa aplecat din pom, necunoscut si cand venea proiectilul si de exemplu nimerea un arbore din asta , el cadea si mai facea si asta prapadul daca era colea… venea si te omora si era… mai grozava a fost chestia asta pentru ca aici am avut… o zi si o noapte cat am stat aici a fost o nenorocire.

Am avut pierderi mari aici si multe din cauza asta pentru ca am fost in lastarul ala si nu s-a gandit sa ne scoata undeva… ei au zis ofiterii ca stateam ascunsi, de unde… mai mare parpad a facut cazul asta pentru ca proiectilul cand venea si lovea un lastar, tot ce cadea cadea tot pe noi ca nu aveai unde sa te duci.

– Cutremurator ramane relatarea despre colonelul sau locotenentul Radu cu mana care se mai tinea intr-o piele.

– Da. Eram in atacul de la Neutali si tot asa ne tinusera rusii pe loc o saptamana de zile si cand am plecat la atac, dupa o saptamana. eu eram tragator la mitraliera.

Mitraliera era cum erai dumneata cu trepied pentru ca avea doua picioare asa si unul lung in urma. Mitraliera era instalata aici si atunci ne-a pus sa luam… cand am plecat la atac… si de bucurie ca vazusem ca rusii se retrasesera si nu mai era nimeni in fata si m-a pus pe mine si am luat in partea stinga piciorul trepiedului, alt incarcator in partea dreapta si sergentul Radu din urma tragea cu mitraliera de ne detonase capul ca mitraliera venea intre noi si striga mereu: banda, banda.

Ca trebuia imediat sa… termina o bada de 100 de cartuse… alta, alta, alta, ne detonase. Si vine un proiectil in spate mai frate si ne arunca peste cap, pe mine cu mitraliera cu tot, sergentului Radu o schija i-a taiat mina de aici si statea atarnata numai in pielita.

Fratilor taiati-mi mana… taiati-mi pielita. I-a taiat pielita un soldat curajos… asa si eu m-am saltat dar am stat si aici in nestire ca a venit si mitraliera peste mine caci incarcatorul… l-a omorat si pe ala acolo… incarcatorul i-a dat drumul piciorului care era pe partea cealata, a ramas mitraliera pe mine. Sergentul… i-a zburat mana si am cazut si eu cu mitraliera gramada si m-a zdrelit rau pe aici pe umar…

– Deci v-a murit si incarcatorul acolo la lupta.

– Da si incarcatorul era linga mine dar eu ma mir cum incarcatorul… vezi din proiectilul ala a facut doua nenorociri: vezi una cu sergentul ca i-a retezat mana de aici si incarcatorul, ce schija o fi fost aia, eu nu pot sa inteleg ca doar am fost aici unul langa altul… din proiectilul acela…

– Dar ce s-a intamplat pana la urma cu sergentul Radu. El era din Racovita.
– Din Mioveni… sau din Racovita… Mioveni. Racovita vine mai asa… Mioveni… da. Unde e acum oras. Dar era sat, nu era oras. Mioveni, da.

– Si cu Minculescu ce s-a intamplat pana la urma?
– Minculescu nostru cat a fost de rau a scapat dom’le, a fost dibaci. Rar cand se gandea el ca n-o sa fim in pericol venea: baieti curaj, salt inainte…