{"id":50,"date":"2010-03-06T20:28:19","date_gmt":"2010-03-06T17:28:19","guid":{"rendered":"http:\/\/www.buniciimei.ro\/?p=50"},"modified":"2010-03-08T18:57:37","modified_gmt":"2010-03-08T16:57:37","slug":"al-doilea-razboi-mondial-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/?p=50","title":{"rendered":"Interviu CONSTANTIN BACESCU – partea 7"},"content":{"rendered":"

<\/param><\/param><\/param><\/embed><\/object><\/p>\n

…asa si el a scapat<\/p>\n

– Dar aceeasi tactica de incurajare ati folosit-o si dumneavoastra cu detinutii pe care ii comandati in drum spre Cotul Donului. Tot asa: baieti curaj continuu…<\/p>\n

– Da, pai am… prin cuvintele sergentului Radu, n-am putut sa le uit niciodata. Baieti sa fiti curajosi, zice, aici nu putem sa mai scapam la fel decat sa ai curaj si credinta la dumnezeu, asta ne spunea, si am scapat ca prin minune cu astea doua. <\/p>\n

Ti-am spus, schija din proiectilele alea, stramele le spunea, din care se spargea…. care putea si aia… daca imi venea pe umeri si aia… dar vezi, mi-a venit drept in cap de m-a detonat, dar si ce sa mai zic de proiectilul ala in spate cand s-a spart, cand m-a depasit… asta iar a fost o minune dumnezeiasca, ca el trebuia de prima data cand ia contact cu solul, el trebuia sa explodeze atunci.<\/p>\n

– Sigur. Da.<\/p>\n

– Dar vezi eu nu pot sa spun aici… nu stiu cum s-a intamplat dar a facut escala asta peste mine si s-a spart in fata la vreo 30 de metri.<\/p>\n

– Si de atunci ati putut spune ca a inceput o relatie cu dumnezeu prin rugaciune.
\n– Da, numai si numai prin rugaciune aveam curajul si vezi asta am avut oleaca problema asta si de la mama acasa cand m-a invatat sa ma inchin la dumnezeu, ca intrebam ca cine e ala dumnezeu, ca eram mic.<\/p>\n

Pai zice, noi nu-l vedem ca e departe, ne vede el pe noi, el ne vede pe noi cand facem rele dar noi nu-l vedem si stiam de la mama cand imi spunea de acasa ca sa ma inchin si sa ma inchin si sunt sigur, nu 100%… am avut si o leaca de tactica, de dibacie. Am fost… vezii fiind muncitor si muncind, a fost usor pentru mine a manui lopata pentru ca muncisem din copilarie si am putut si eu sa… si am scapt teafar, decat cu astea doua, trei cazuri pe care le-am avut si care puteam sa fiu mort. Am scapat cu frontul de la Odesa.<\/p>\n

– Dar somnul si odihna banuiesc ca pentru ostasul roman erau inexistene. Cum scapai de un atac, banuiesc ca incepeai sa… <\/p>\n

– N-aveai timp niciun pic de odihna si eu ma mir si eu, de multe ori ma miram, stai dom’le… hai ca nu dorm o noapte, hai ca nu dorm doua, hai ca nu dorm trei, dar sa mergi atata front… am avut… asa: atacul de la Plosca, atacul de la Boneadovka, atacul de la cota 102, atacul de la Steu, atacul de la Vida, si mai avusei inca doua aici: atacul de la Neotali, cand sergentul a pierdut mina si ultimul atac de la Lisandrovka si la Dalnic si apoi a mai fost putin pana la Odesa. De la Odesa, n-am mai avut cu cine sa ne mai ducem. Intelegeti dvs…<\/p>\n

– Si dupa primele lupte pana in Odesa a mai urmat ceea ce mie mi s-a parut extrem de emotionant cand am citit. Prima permisie. Deci prima… <\/p>\n

– Da. Aici mi-o daduse… urma… ca era forfota mare peste tot… vroia ca regimentul 30 sa devina regiment de vanatori de munte si era vorba ca plecam la Deva in problema asta ca sa ne instruim in privinta ca vanatori de munte. <\/p>\n

Si nu s-a intamplat asa, ca ordinele veneau fulger unul dupa altul si totusi ei vazand o perioada oleaca linistita, a venit ordin sa se traga la sort pe doua batalioane, care sa plece unii in concediu si care sa ramana, si eu am ramas sa plec in seria a doua in concediu si in timpul asta m-a prins pe mine in regiment.<\/p>\n

– Deci ati fost inlocuiti, ati fost inlocuiti toti pe timpul aceasta acolo in regiment.
\n– Da.<\/p>\n

– Si ati plecat intr-o permisie de 5 zile.
\n– Am plecat… ne-a dat permisie de cinci zile. Cand a vazut ca nu se stabilise situatia clar ca plecam la Deva, ne-a dat permisie de cinci zile. Era pe… nu cred ca mai tin minte precis… seara, incepuse sa ninga.<\/p>\n

– Deci ati ajuns mai intai in Bucuresti si din Bucuresti ati luat tren spre Mihaiesti si ati coborat in Miahiesti si apoi in sus pe ultia spre Valea Popii ca sa treceti trei dealuri pana in Vulturesti. <\/p>\n

– Da, trebuia sa trec dealurile astea si eu nu le trecusem de multe ori, ca nu ne duceam decat cand erau niste balciuri de sarbatorile astea in Campulung si o luam de aici peste dealuri, ne duceam pana la gara Mihaiesti si de aici luam trenul, ne duceam la balciurile alea si atata, ca incolo n-am fi stiut… mai stiu potecuta asta asa, pana la Topolog acolo. <\/p>\n

– Si ati ajuns… era seara deja, nu? banuiesc… Ningea?
\n– Era seara, da. Ningea. Se albise si am plecat totusi. <\/p>\n

– Dar nu stiati exact poteca spre Pitigaia. Ati oprit la ultima casa…<\/p>\n

– Exact. Am mers cu doua femei pana acolo, pana in Valea Popii. E un sat acolo si de aici ele s-au dus acasa si eu am continuat. Acolo mai sus, unde se termina si Valea Popii, nu stiam incotro sa apuc si am strigat la o casa acolo in margine: bai nene, bai nene si a iesit o femeie…<\/p>\n

– Cam la ce ora sa fi fost? 10 ?<\/p>\n

– Cred ca era pana in miez de noapte ca am mers toata noaptea… Drumul e 10-15 kilometri pana acolo si am luat poteca. Spunea ea… pana sa ajung in Pitigaia, am gresit, am luat o poteca si m-am trezit intr-o padure si cand ma uit in dreapta mea, lumina… Si zic, o, acolo e satul Pitigaia, ce-am cautat eu aici? <\/p>\n

Si mi-am dat drumul prin padure in jos prin niste craci pe acolo printr-o valcelusa si am iesit prin gradinile oamenilor drept in sosea acolo cu cainii halai dupa mine. De aici nu mai stiam incotro sa o iau. Am strigat la un nene: bai nene si sa-mi spuie, ca vezi ca ma dezorientasem aici din cauza ca fusesem odata la Stilpeni aici, si trecusem acolo prin Pitigaia, dar era alta poteca. <\/p>\n

Si in marginea padurii era o fantana. Mi-era sete, zic sa caut fantana. Du-te in sus, du-te la vale, ce sa gasesti fantana? Daca nu era poteca aia… si atunci ia lasa mai, zic, nu e poteca asta si o iau cum o fi. O iau catre rasarit. Trebuie sa gasesc satul . <\/p>\n

Dar minunea a facut ca am urcat pe o carare in padure asa si se izbea vantul puternic si un vant puternic batea varfurile copacilor si imi facea impresia ca suntem pe front, asa batea varfurile copacilor… Da… foarte periculos, ca puteau sa se rupa craci…<\/p>\n

– Dar puteati intalni si lupi si ursi…
\n– Da, si lupii… care nu mai vorbesc, dar a dat dumnezeau ca pe poteca aia am ajuns drept la fanile frumoase, asa poarta denumirea, acolo era o troita, am intrat in troita, m-am inchinat am sarutat troita am iesit, am luat-o la fuga pe poteca in jos in padure si am iesit in satul Huluba. <\/p>\n

L-am traversat asa dintr-o fuga si am urcat dealul asta la noi, am tulit-o la fuga si tot la fuga, noaptea, si zapada pana la poarta. Mama pusese un par in poarta, l-am dat la o parte… ma sui sus… si asa era casa veche.<\/p>\n

– Dar s-a speriat, banuiesc ca nu stia cine este…
\n– Nu… nu s-a speriat. Am stiut eu cum sa fac. Am ciocanit incet. Asa… Cine e? Eu Costica mama, eu sunt. Nu-i venea sa creada. A deschis usa si: tu esti Costica mama, esti plin de zapada, zice, leapada hainele dupa tine. Eh mama, zic, sunt plin de paduchi…<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

…asa si el a scapat – Dar aceeasi tactica de incurajare ati folosit-o si dumneavoastra cu detinutii pe care ii comandati in drum spre Cotul Donului. Tot asa: baieti curaj continuu… – Da, pai am… prin cuvintele sergentului Radu, n-am putut sa le uit niciodata. Baieti sa fiti curajosi, zice, aici nu putem sa mai […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[4],"tags":[],"class_list":["post-50","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-al-doilea-razboi-mondial"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/50","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=50"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/50\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":175,"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/50\/revisions\/175"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=50"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=50"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.buniciimei.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=50"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}