povesti de la bunicii nostri…

– Cand eu am fost pe front si in inchisori, mama mea, o femeie foarte credincioasa, chiar habotnica, toate posturile le tinea. Pe toate. Unele posturi, postul Pastelor, tinea post negru. Paine si apa, tot postul de Pasti.

Cand a aflat ca eu sunt la Aiud, la inchisoare, a venit la Aiud repede, doar doar ma vede. S-a plimbat prin fata inchisorii Aiudului… Ce sa ma vada.

– Zidurile mari…

– Ce sa ma vada saraca. A venit sa ma vada. Si eu spun ca daca am ajuns la varsta asta, ca am trecut prin atatea… nu stiu daca ti-am spus. Eu sunt sanatos. Eu nu am nicio boala dupa atatia… ti-am spus ca nu am fumat in viata mea. Si eu iti spun ca daca am trecut prin toate greutatile de-am ajuns si m-a ajutat Dumnezeu si rugaciunile mamei mele.

– Dar cati ani aveti?

– Cati ani am? Peste doua luni in mai fac suta. In mai, peste doua luni fac suta de ani.
– Foarte bine si sanatos, sanatos.

– Crezi in chiromantie? Nu crezi? In prima arestare in 1942 am fost inchis la Aiud. Da… la Pitesti. La Pitesti acolo erau si taranisti si liberali si legionari si unguri. Un chiromantier ungur. Un ungur a studiat chiromantia in Budapesta. Si spune: domnul Tanase, hai sa-ti ghicesc in palma.

Mi-a luat palma stanga si acum iti spun ce mi-a zis: domnule Tanase, dumneata ai o viata lunga. Ai o viata lunga dar treci prin multe multe greutati. Mi-a spus el… treci printre greutati dar treci peste ele. SI cand ajungi la batranete, vei fi bogat.

Si-acuma am analizat eu lucrurile astea: viata lunga am ajuns cum a zis el… pana aici a zis, pana aicia, greutatile… frontul, inchisorile comuniste… in 1994 am fost paralizat… un cheag de sange de la o lovitura a ajuns la creier si am paralizat. Am stat o saptamana paralizat. Si a venit baiatul de la Medias si m-a dus la spital si mi-a facut o gaura aicia a scos din creier sange si ajung acuma sa ma gandesc: mai dar, chiromantia a avut dreptate… Nu vorbesc cam tare… omul surd vorbeste cam tare…

– Pentru inceput, as dori sa ne spuneti satul de unde proveniti, sa ne dati cateva date despre familie, si despre anul nasterii dumneavoastra

– Da, sunt nascut in anul 1919, in comuna Vulturesti, judetul Muscel, acum s-a schimbat pe urma(?) si am urmat scoala primara aici, in Vulturesti. Dupa ce am terminat scoala primara, a fost o perioada in care am fost liber, ma duceam la munca pe unde puteam la oameni, la padure iarna, vara la coasa, si, cand a fost […] cand a venit problema cu incorporarea de drept, a inceput razboiul. Dar, razboiul a inceput cand deja eram in armata, si am fost recrutat in regimentul 30 Muscel.

– As vrea sa pornim mai intai… referitor la viziunea satului muscelean de dinainte de comunism. Cum arata? Cum era? Era un sat in floare? Cum era lumea, atmosfera?

– Era foarte bine, pentru ca omul era liber la casa lui si se ocupa cu agricultura si cresterea vitelor. Vara puneam porumb, sapam, coseam pentru vite, aveam o vaca, aduceam fanul acasa. Iarna aveam iara, cat am fost eu, cand n-am mai fost fermier, mama a vandut vaca. In familie a ramas mama singura, caci noi am fost deja 9 frati. Din noua, patru au decedat de mici, si cinci am apucat de ne-am facut… ma rog… casatorie…

– Un rost acolo, cat de cat…
– Da… si eu am avut soarta cea mai complicata, ca am plecat in razboi. Am plecat, adica, armata pe care am facut-o, in regimentul 30 Muscel, de aici am fost trimisi la Bucuresti, pentru ca aici, cum era atunci la conducere maresalul Antonescu, ne-a bagat intr-o divizie de garda a dansului, divizia a III-a, si dupa asta am plecat pe front

– Si la ce varsta se facea inregimentarea in serviciul militar?
– De la varsta de 20 de ani.

– Se presimtea in atmosfera mirosul razboiului? Era ceva care anunta ce urma sa se intample?
– Pai deja incepuse razboiul, din ’40, incepuse razboiul din 1940 si stiam situatia.

– Deci ati plecat in armata stiind ca exista si riscul de a participa in mod direct.
– Da, pai ne-au spus, pentru ca armata, cand o faceai, de exemplu, cum era inainte, era un an de zile armata, si atunci se facuse 2 ani armata. In schimb, vezi, cand termini stagiul militar de drept, esti liber.

Ei, noi, daca am avut soarta aceasta, si se presimtea, adica razboiul deja incepuse, ne-a luat in Bucuresti. In Bucuresti acolo ne-a dus pe la Aparatorii Patriei, faceam instructie pe acolo, pe Ghencea, nu stiu acum ce-o mai fi pe campul ala pe acolo.

– Apropo de anul 1940, aici chiar as vrea sa marcam putin, cum a fost in randul populatiei sentimentul, starea de spirit in urma dictatului de la Viena, cand nordul Transilvaniei…

– Nu stiam mai nimic aici. De exemplu, s-a dat plebiscitul ala cu “da” si “nu”, a zis toata lumea “da”. Pai ce stiam, nu stia nimeni… Aici au simtit-o mult familiile care, de exemplu, batranii aveau baieti si plecau, unii au avut si cate 2-3 si au plecat toti 3 si au ramas singuri, singuri cu munca campului, cu toate astea.

Mai complicat era ca, vezi, acasa, cand eram plecat, treburile ramaneau nelucrate de batrani, ca nu puteau, ca mama era singura. De ce? Pentru ca ea a ramas vaduva din 1927, la doar un an dupa ce m-a nascut pe mine, eu atat tin minte pe tata, ca eram, sa zic asa, ca din minune, mic, mic, mic si iata ca cei doi, ceilalti frati, surorile s-au casatorit, asa… un frate a luat parte la primul razboi mondial, dar a facut si el armata la jandarmi in Basarabia si, de aici, celalalt, tot din Basarabia, luati, concentrati in primul razboi mondial, s-a incins un tifos si a venit bolnav acasa, si a ramas cam infirm, asa…

Asta a fost cea mai complicata problema in familie, sa zicem.
– Dumneavoastra aveati 6 ani cand a murit tatal dumneavoastra?
– Atat, 6 ani aveam.

– Si de mic copil ati suportat intreaga responsabilitate a familiei?
– Totul, ma duceam, am inceput cum am iesit din clasa a 7-a primara, ca am facut 7 clase primare, cum am iesit din clasa a 7-a primara, vazand ca mama n-avea pe ce sa ia bani, am fost nevoit sa ma duc la munca, chiar de atunci, pana sa fiu major.

Plecam la munca, saraol la un zidar mester aici ma lua, pe urma, cand era un timp, se faceau prune multe, ma duceam la adunat de prune, ca sa am bani sa cumpar cartile, ca n-aveam bani sa cumpar cartile cand ma lua la scoala. Am luat bani de acolo.

Pe urma, cand m-am facut putin mai mare, am plecat la padure. Era de munca, si era buna ea munca da’ trebuia sa muncesti ca lumea. Da’ nu ne spunea nimeni, uite, mama nu ne spunea niciodata “Tu esti obosit, n-oi mai fi putand” sau cand eram saraol, cari mult cu galeata, mortar, cari pe schela, nu era lucru usor.

Ei da, uite ca le faceam si mi-a prins bine. O parte din ele mi-au prins bine. De ce? Pentru ca, uite, m-am izbit, pe meleagurile… dupa ce, cu razboiul, am cazut si prizonier, ca stiam sa manui lopata, stiam sa manui toporul, stiam sa manui coasa, toate uneltele. La ce m-au pus, am stiut sa le manui. Ca daca nu stiai sa le manui, apoi, multi si-au pierdut viata dom’le. Pentru ca nu stiau cum sa munceasca, si oboseau fara munca multa, oboseau pentru ca o unealta, daca nu stii sa o manui, te oboseste imediat. Si faceam, uite, am scapat mai usor de problema asta.

Mai greu a fost, ca aici, cum spuneam, au ramas multe lucruri nefacute. Uite aici, unde am magazia asta, era o casuta mica, unde ne nascuse mama pe noi, da’ asta nu era, era alta mai mare aici unde se insurase frate-meu Dumitru, si asta mica, cand am venit dupa 6 ani de zile, am gasit-o surpata pe mal de-a valea, toata surpata.

Dom’le, eram intr-o saracie lucie atunci. N-aveam. De ce? Ce s-a intamplat? Era problema cu… ca daca pierdusem razboiul si ramasesem sub tutela comunismului totul era pe cartela. Mama n-avea cartela, si uite, cand am venit eu, dupa 7 ani si jumatate, am facut si foamea dom’le acasa.

– Asta asa, ca o bomboana pe coliva.
– Seara cand am venit, mama s-a bucurat. Am venit pe o zapada, ca ningea, ningea atunci, in ’41. Si, cand am venit, “Ti-o fi foame si tie” “Mama, mi-e foame, dupa drumul asta lung…”… vreo 15-20 de kilometri pe care i-am venit noaptea, in padure… “Fa un ceai” “Pai cu ce mama, ca n-am zahar”.

Pai da gandeste-te dragul meu, cand a venit, mi-a luat oile de pe munte cu tot cu cioban, cu tot cu caini si mi le-a dus in Rusia.

– Ia zi! Zi cu nemtii, zi cu nemtii!
– Ce sa mai zic acum, lasa ca mergem … si zic atuncia… Neamtul frumos imbracat… dar gindeste-te, veneau la noi si ne luau in brate si ne dadeau fel de fel de mancare, ne dadeau niste biscuiti cu semne… si rusul cand a venit…
– Ti-a luat tot.
– Tot ne-a luat mai omule bun, tot.
– Dar povesteste cu vaca!
– Cand s-a dus pe valea cu… pe Hartoneasa… a scapat juncuta, s-a rupt funia si a iesit intre dansii. S-a umplut de rusi langa ea, unul taia de la gat, unul taia din spate si mancau… asa cum va vad eu, dragii mei…

– Si cu oaia, cu oaia ce-au facut?
– Oaia… cu oaia cand s-au dus in deal la Vatava erau doi rusi… Au luat o oaie de la un om, dar a mers si omul si a taiat-o si atat au mancat-o toata noaptea ca unul a crapat pe loc si unul a murit ducandu-l la spital. Si cei doi au ramas caolo in istorie ca a mancat rusul o oaie si au crapat amandoi.
– Si ceasurile? Cum cautau ceasurile?
– Ei au fost eroi de razboi. Aia pun pariu ca au fost inmormantati la Falticeni ca eroi de razboi.

– Bai oameni buni, dar stii ce? Nu se mai poate de bine acum. Sa fie conducatori care-ar fi, care-or veni, numai bine ca nu e razboi si ca suntem liberi. Ascultati aici la mine.
– Da… cum zicea socru-meu. Stii care e cel mai rau vin?
– Vin degeaba…
– Nu. Vin rusii!

– Da ma, vin rosu, vin rusii, uite ce vorba… Ganditi-va!
– Asa zicea si bunicul. Zicea bunicul ca neamtul cand a venit dadea lapte, dadea cafea… nici nu stiam noi ce-i aia cafea. Ne aratau cum se face… ciocolata la copii. Rusul cand a venit nu stiam pe unde sa fugim.
– Pai da gandeste-te dragul meu, cand a venit, mi-a luat oile de pe munte cu tot cu cioban cu tot cu caini si mi le-a dus in Rusia si neamtul venea si dadea lapte… si zicea ca astia mai tineri de aicia, arata ca are un copil, doi acasa… stii ca germanii… plangeau si astialati… au… au au…
A pus tata calul la caruta de Paste…

“In razboi eram maritata si o aveam si pe nasa. Ei… cum sa fie mama? Se auzea ca se face razboi… a sunat mobilizarea, au plecat… tot tineretul, au ramas batranii, femeile, copiii.

Eh… pai ce eram pregatiti de razboi? Regele a mai stat… asta a fost cand s-auzea ca se face razboi prin august… a venit toamna, a venit iarna, a venit… au fost legionarii, pe urma legionarii au disparut, a vneit Antonescu, conducea tara Genearalul Antonescu.

Ce ce… pe la istorie… cartea aia delirul. Delirul.\” \”Cum sa nu stiu\” \”Asa acolo in delirul delira… delira capitalismul si de aia sarbatorim la 27 decembrie a fost obligat regele sa abdice, dar cum l-au obligat, ca noi n-am stiut atunci ca e obligat.

Am zis ca a plecat de buna voie comunistii, au venit rusii si a trebuit sa pelce Regele, iar i s-a pus in vedere ca 1000 de studenti vor fi impuscati daca nu paraseste tara. Uite sa-ti spuie ala Uha cum spuneam, ce m-am gindit la 1000 de suflete, 1000 de tineri, a si zice: \”chiar sa fi zis ca sint atit de tiran si roman, tot bine nu-mi era\”, ca asta… daca impuscau 1000 de studenti… si a dus-o rau si el, ai fi mai auzit si tu cum a dus-o din usa in usa pe la rude pe la neamuri, regina a facut 4 fete…\”

\”Dar cuma afost aici?\” \”Pai cum sa fie, eu am plecat la scoala acolo la Topoloveni. Au venit nemtii acolo, au venit si acolo ca na, au mers prin Bucuresti cand au venit. Aici nu le-a tinut nimeni piept ca na la 1916 s-a facut Mausoleul si s-au dat lupte grele aici sus la Mateias, dar atuncia au venit si ne-au ocupat ca nu eram pregatiti de razboi.

Au venit si ne-au ocupat, ne-au luat ca din strachina, vorba aia. Nepregatiti, nenimic, armata noastra in opinci. Ai vazut ostasi in opinci cu niste pantaloni salopete verzi si care era mai slabuti cum era Serafim frate-miu daca-l stii, daca-l mai stii, ii atarna turul pe aicia pe la vine, ca avea o salopeta larga si opinci, iti inchipui cum arata… bate pinteni in opinci ca aia e pozitia de drepti. Da si pina in iarna ne-au ocupat nemtii, s-au aliat cu romanii adica romanii s-au aliat de nevoie ca daca eram sub ocupatie trebuia sa facem ce zic ei si am mers spre… sosese cantecul ala \’doua mere intr-o basma\’.

Am plecat la Moscova adica na cu doua mere ca nu le trebuia mamei dar… n-a fost chiar asa. Fratii mei au plecat toti: Serafim, Nae, care Serafim era mai mare ca tataia, a plecat si taiaia, dar el n-a fost pe front ca… A mancat bataie ca i-am zis dupa ce a venit din armata ca ne-am luat la harta nu stiu de ce… of zic… ca s-a dus floarea tineretii la razboi, zic, tu nu te-ai dus zic, sa te duci sa lupti pentru tara, pai de ce esti bun? sa te duci in carciuma? Mi-a dat doua palme, de mi-au sarit ochii… zice: ai fi vrut sa mor ah?, fire-ai a dracului sa fii, ai fi vrut sa mor.

Si asa Unchiul Mihai s-a intilnit cu nenea Nae in Crimina, incercuiti fiind de rusi, nu le mai dadea voie. Au venit avioane din Basarabia si i-a incarcat, rinduri, rinduri rinduri, cica niste hodoroage de avioane, i-a incarcat acolo ca pe busteni si i-a zis pai cum sa…. pai veniti sa va luam de aici din tara ca nemtii inaintau acolo in rusia. Si venise un … din tara si cind venea pe ei ii caza pe la prin corturi pe colo pe colo pe ostasi, si pe ofiteri ii caza la hoteluri. era un orasel mai mic, la sevastopol pe colo pe colo. Au fost ei. SI zice m-am dus si m-am uitat pe liste ca se afisa la hotel la intrare si vad pe MIhai Mitru asta sublocotenent… locotenent era … era deja de cand l-a mobilizat. Locotenent MIhai Mitru. I-a sa spun eu acum nu cumva o fi fratele meu ca zice vin din Romania. Si ca sa-l vada ca vine a stat vreo doua ore pe trepe acolo la hotel. Ca sa-l vad ca vine, zice, atita am schimbat, zice, nici n-am stat 20 de minute si zice: du-te la directie sa nu iei vreo pedeapsa barbate zice ca esti sub comanda si ma duc sa ma culc si si-au urat d-alea bune, poate ne-om mai vedea vreodata acasa. el nenea fiind cosovacea zice cu nenea micuta de la bucuresti. ei erau ofiteri, micutul astia erau ofiteri de administratie. si astalatul tot de administratie. si zice ma trimisese prin sat, mi-a spus unchiul vicuta, prin sate pe-acolo ca in cehoslovacia ca n-aveam ce da la … pe mincare. doi ostasi, caruta cu cai, o lasa cum avea asa militarii, si plecau. Li se dadea o suma de bani, mergeam la poarta omului si intrebam, nu furma, ca na cehoslovacii erau saracii ocupati si vai de capul lor. zice aveti cutare aveti cutare si zicea ca le trebuia bani si ieseau la poarta ne dadeau gisca, ne dadeau rata, ne dadeau purcelul ne dadeau brinza, ne dadeau oua, luam tot ce era de mincare, ca sa ducem sa aiba trupa ce minca. si … intr-un praf asa pe o caldura mare in bocancii aia, vad ca vin in fata mea niste ostasi incolonati asa, cu comandantul linga ei marsaluiau asa ca veneau de la instructie. si zice ca ma simt in spate c ama striga cineva zice neeene, am intors capul un pic si ma striga nene! si zice l-am recunoscut, mic prapadit in urma acolo la coada, el era coada intotdeauna, era mic \’ce e ma cu tine?\’ prafuit, amarit, cu niste haine si cu opincile lor… si zice tot asa ne-am pupat, n-am avut ce sa-i dau zice n-am avut ce sai dau nimic. unu era bani in rusia altul in cehoslovacia altul in Romania, bani n-ai sa-i dai… si ne-am despartit asa ca… uite asta a fost razboiul. au venit toti. maica umbla prin … eu intrebam de sotul meu… si toti s-au dus si a dat dumnezeu ca au venit toti. desi serafim a luptat si in cehoslovacia unde au murit 14.000 ”